Dicționar de sinonime
Sinonime încura
Cuvântul „încura” are următoarele sinonime:
încura ( verb )
- alerga
- fugi
- goni
Sinonime Apropiate
- fugi - a alerga, a goni, a galopa, a evada, a dezerta, a se sustrage, a pribegi, a se refugia, a băjenări
- galopa - a fugi, a goni, a alerga, a o lua la picior
- goni - a alerga, a fugi, a o lua la picior, a fugări, a hăitui, a mâna, a alunga, a izgoni, a ostraciza
- alerga - a fugi, a goni, a o lua la picior, a fugări
- fugări - a goni, a urmări, a alerga, a hăitui
- fugă - goană, alergare, repezeală, evadare, scăpare, dezertare, refugiu, exil, pribegie
- pretext - subterfugiu, scuză motiv, prilej, alibi
- stratagemă - subterfugiu, șiretlic, tertip, vicleșug
- șiretlic - truc, șmecherie, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, tertip
- șmecherie - șiretlic, subterfugiu, trac, șiretenie, tertip
- șterge - a curăța, a elimina, a rade, a înlătura, a suprima, a anula, a desființa, a radia, a fugi
- truc - șiretlic, subterfugiu, vicleșug, tertip, stratagemă, șmecherie
- umblet - mers, umblătură, alergătură
- fugaci - fugitiv
- fugar - fugitiv, trecător, fugaci, efemer, pasager, fugit, evadat, dezertor
Dex încura
- încura 1 A mâna caii repede a goni, (pop) a încinge (1). 2 A-și ~ caii A alerga. 3 A-și face mendrele. 4 A parcurge o distanță în fuga cailor (pop) a încinge (2). 5 ( cai; mai rar, alte animale) A porni la fugă (pop) a încurge (3). 6 ( cai) A se întrece alergând (pop) a încurge (4). 7 ( cai) A alerga în voie (pop) a încurge (5). 8 ( adulți; ) A se ~ măgarii A se juca asemenea unor copii. 9 (D călăreți, copii) A se lua la întrecere. 10 (; persoane) A zburda. 11 (: oameni) A o rupe la fugă. 12 (; persoane; încure) A alunga.
- ÎNCURÁ, încúr, I. ( și ) A mâna caii repede; a goni. ♦ (Despre cai) A porni la fugă, a se întrece alergând; a alerga în voie. – *incurrare (= currere).
- ÎNCURÁ, încúr, I. (Învechit și popular, cu privire la cai) A face să alerge, a mîna repede, a goni. Nuntașii, cu Voinea în frunte, au început să încure... caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73. Încălecă calul și-l încură prin grădină. ISPIRESCU, L. 152. Voinicul... încura armasarul înaintea bătăliei. RUSSO, O. 35. ♦ (Despre cai, mai rar despre alte animale) A porni la fugă (alergînd unul după altul), a se întrece alergînd; a alerga în voie, a zburda.
- încurà v. 1. a pune s’alerge: prinse a-și încura caii; 2. a alerga pe întrecute. .