Dicționar de sinonime
Sinonime înfige
Cuvântul „înfige” are următoarele sinonime:
înfige ( verb )
- a vârî
- a împlânta
- a băga
- a introduce
Alte sinonime:
- a implanta
- a petrece
- a intra
- a se împlânta
- a pătrunde
- trage
- a trage
- a fixa
Sinonime Apropiate
- băga - a vârî, a introduce, a împlânta, a înfige, a îndesa, a angaja, a cheltui, a investi, a se amesteca
- implanta - a înfige, a băga, a vârî
- introduce - a vârî, a băga, a insera, a include, a adăuga, a institui, a fixa, a stabili, a iniția
- intra - a pătrunde, a (se) introduce, a (se) băga, a (se) vârî, a intra, a se strânge, a se strecura, a-și face loc, a încăpea
- vârî - a băga, a înfige, a îndesa, a se implica, a se amesteca
- inserție - inserare, implantare, includere, introducere
- intercala - a insera, a introduce, a vârî, a adăuga
- prolog - introducere, precuvântare, cuvânt-înainte, prefață, predoslovie
- remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
- schimbător - nestatornic, fluctuant, variabil, labil, instabil, inconsecvent, capricios, năzuros, bizar
- specie - speță, gen, fel, soi, rasă, varietate, clasă, categorie, sort
- speță - specie, fel, soi, varietate, categorie
- stătător - imobil, stabil, invariabil, constant, stagnant
- versiune - variantă, alternativă, traducere, transpunere
- zgârcenie - avariție, calicie, meschinărie, lăcomie
Dex înfige
- înfige 1 A face ca un obiect cu vârf ascuțit să intre adânc în ceva a împlânta, a străpunge, a înfipta (1), a înființa (1). 2 A ~ corturile (tabăra sau șederile) undeva A se instala într-un loc. 3-4 A (se) fixa în ceva a înfipta (2), a înființa 5-6 A (se) înțepa. 7 ( oameni; ) A se ~ undeva A sta neclintit. 8 A se ~ Ia ceva A se apuca de ceva fără dreptul sau priceperea necesară. 9 A insista într-o acțiune. 10-11 ( oameni; ) (A intra undeva sau) a se amesteca în ceva cu obrăznicie. 12-13 A ~ mâna sau mâinile (în ceva) A apuca ceva cu putere, (fără a avea dreptul).
- ÎNFÍGE, înfíg, III. 1. A face ca un obiect cu vârf ascuțit să intre adânc în ceva; a împlânta, a vârî. ◊ A înfige mâna sau mâinile (în ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ♦ A împlânta ceva într-un obiect ascuțit. 2. A se apuca de ceva (fără dreptul sau priceperea necesară), a intra sau a se amesteca undeva cu obrăznicie. – infigere.