Dicționar de sinonime

Sinonime înfige

Cuvântul „înfige” are următoarele sinonime:

înfige ( verb )
  • a vârî
  • a împlânta
  • a băga
  • a introduce
Alte sinonime:
  • a implanta
  • a petrece
  • a intra
  • a se împlânta
  • a pătrunde
  • trage
  • a trage
  • a fixa


Sinonime Apropiate

  • băga - a vârî, a introduce, a împlânta, a înfige, a îndesa, a angaja, a cheltui, a investi, a se amesteca
  • implanta - a înfige, a băga, a vârî
  • introduce - a vârî, a băga, a insera, a include, a adăuga, a institui, a fixa, a stabili, a iniția
  • intra - a pătrunde, a (se) introduce, a (se) băga, a (se) vârî, a intra, a se strânge, a se strecura, a-și face loc, a încăpea
  • vârî - a băga, a înfige, a îndesa, a se implica, a se amesteca
  • inserție - inserare, implantare, includere, introducere
  • intercala - a insera, a introduce, a vârî, a adăuga
  • prolog - introducere, precuvântare, cuvânt-înainte, prefață, predoslovie
  • remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
  • schimbător - nestatornic, fluctuant, variabil, labil, instabil, inconsecvent, capricios, năzuros, bizar
  • specie - speță, gen, fel, soi, rasă, varietate, clasă, categorie, sort
  • speță - specie, fel, soi, varietate, categorie
  • stătător - imobil, stabil, invariabil, constant, stagnant
  • versiune - variantă, alternativă, traducere, transpunere
  • zgârcenie - avariție, calicie, meschinărie, lăcomie

Dex înfige

  • înfige 1 A face ca un obiect cu vârf ascuțit să intre adânc în ceva a împlânta, a străpunge, a înfipta (1), a înființa (1). 2 A ~ corturile (tabăra sau șederile) undeva A se instala într-un loc. 3-4 A (se) fixa în ceva a înfipta (2), a înființa 5-6 A (se) înțepa. 7 ( oameni; ) A se ~ undeva A sta neclintit. 8 A se ~ Ia ceva A se apuca de ceva fără dreptul sau priceperea necesară. 9 A insista într-o acțiune. 10-11 ( oameni; ) (A intra undeva sau) a se amesteca în ceva cu obrăznicie. 12-13 A ~ mâna sau mâinile (în ceva) A apuca ceva cu putere, (fără a avea dreptul).
  • ÎNFÍGE, înfíg, III. 1. A face ca un obiect cu vârf ascuțit să intre adânc în ceva; a împlânta, a vârî. ◊ A înfige mâna sau mâinile (în ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ♦ A împlânta ceva într-un obiect ascuțit. 2. A se apuca de ceva (fără dreptul sau priceperea necesară), a intra sau a se amesteca undeva cu obrăznicie. – infigere.


Sinonimul cuvântului înfige

Sinonimul cuvântului înfige


Testează-te!