Sinonime întrebuința

Cuvântul „întrebuința” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• folosi - a întrebuința, a utiliza, a face uz, a uza, a recurge la, a fi de folos, a servi, a ajuta, a sluji
• consuma - a folosi, a întrebuința, a utiliza, a mânca, a bea, a îngurgita, a nimici, a distruge, a obosi
• aplica - a practica, a folosi, a întrebuința, a utiliza, a se consacra, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) devota, a pune
• aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
• servi - a sluji, a oficia, a lucra, a ajuta, a sprijini, a întrebuința, a folosi, a lua, a uza
• folosință - folos, beneficiu, avantaj, câștig), folosire, întrebuințare, utilizare, uz
• consum - întrebuințare, folosire, absorbire, utilizare, cheltuială
• consumat - folosit, utilizat, nimicit, mâncat, sleit, frânt, chinuit, muncit, trudit
• practicabil - aplicabil, util, posibil, accesibil, utilizabil
• nefolositor - inutil, inutilizabil, de prisos
• aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
• pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
• păpa - a mânca, a consuma, a irosi, a toca, a risipi
• părădui - a ruina, a nimici, a pierde, a degrada, a dărăpăna
• pieri - a muri, a deceda, a se stinge, a se ofili, a se veșteji, a se usca, a dispărea, a se pierde, a se risipi

Dex întrebuința

• întrebuința 1 A se servi de ceva. 2 A utiliza. 3 A servi la ceva. 4 (; ființe) A se folosi de ceva. 5 vru A trebui.
• ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, I. A folosi, a utiliza. ◊ Acest produs se întrebuințează în industria chimică. – În + trebuința.
• ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, I. A face uz, a uza de..., a folosi, a utiliza. Veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine. CREANGĂ, P. 263. Moțoc... întrebuința creditul ce avea la domn spre împilarea gloatei. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ Astfel de cîni se întrebuințează la alergături îndelungate după căprioare. ODOBESCU, S. III 64. Fierul care nu se întrebuințează ruginește. ◊ (Rar, cu privire la persoane) A aflat de la un amic și prieten al lui ce-i întrebuințat la telegraf. ALECSANDRI, T. 855.
• A ÎNTREBUINȚÁ ~éz tranz. A pune în practică; a folosi; a utiliza; a aplica. /în + trebuință
• întrebuințà v. 1. a face uz, a se servi de; 2. a da de lucru: fabrica întrebuințează mulți oameni. .
• întrebuințéz v. tr. (d. trebuință). Fac uz, mă servesc de: întrebuințez cuțitu ca să taĭ pîne. Daŭ ocupațiune, daŭ de lucru: această fabrică întrebuințează mulțĭ lucrătorĭ. Fac să se consume, să treacă: a întrebuința apa la spălat, a întrebuințat treĭ zile pînă să ajungă.
• ÎNTREBUINȚÁ vb. 1. v. aplica. 2. v. folosi. 3. v. circula. 4. v. uza. 5. a (se) folosi, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (~ diverse tertipuri.) 6. v. practica. 7. v. consuma. 8. v. pierde.

Sinonimul cuvântului întrebuința

Testează-te!