Dicționar de sinonime
Sinonime aplicație
Cuvântul „aplicație” are următoarele sinonime:
aplicație ( substantiv )
- aplicare, practică, utilizare
- aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare
- râvnă, zel, efort
Alte sinonime:
- funcție
- folosire
- întrebuințare
- aplecare
- dar
- har
- înclinație
- înzestrare
- pornire
- predispoziție
- preferință
- talent
- vocație
- propensiune
- tragere
- aplecăciune
- plecare
- execuție
- însușire
- pasiune
- punere în practică
- sârguință
- silință
- cerere-tip
- formular
- uzaj
- logicial
- program
- aplicațiune
Sinonime Apropiate
- aptitudine - însușire, aplicație, chemare, dar, înclinare, predilecție, talent, vocație, capacitate
- aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
- înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine
- vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
- atracție - tentație, ispită, aptitudine, dispoziție, farmec, miraj
- exercițiu - temă, lucrare, aplicare, practică, deprindere
- practică - exercițiu, deprindere, aplicare, exercitare, experiență, obicei, datină
- procedură - practică, formalitate, manieră
- sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
- salahorie - trudă, corvoadă muncă, efort, chin
- strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
- străduință - efort, strădanie, osteneală, travaliu
- talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
- tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
- tentație - ademenire, ispită, momeală, atracție, seducție
Dex aplicație
- aplicație 1 Așezare a unui lucru pe altul aplicare (1). 2 Bucată de stofa aplicată pe alta. 3 Punere în practică aplicare (2). 4 Școala de ~ (pe lângă o școală normală de învățători ) Școală de punere în practică a teoriei învățate mai înainte. 5 (Rar) Sârguință.
- APLICÁȚIE, aplicații, 1. Faptul de a aplica (1). ♦ Ceea ce se aplică (1); obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta. 2. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică. 3. Aptitudine, talent, înclinație. – Din application.
- APLICÁȚIE, aplicații, 1. Faptul de a aplica (1). ◊ Ceea ce se aplică (1); obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta. 2. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică. 3. Aptitudine, talent, înclinație. – Din application.
- APLICÁȚIE, aplicații, 1. Punere în practică, aplicare (1). ◊ Punct de aplicație = punct de pe un corp asupra căruia se exercită o forță. (În vechea organizare a învățămîntului) Școală de aplicație = școală elementară atașată pe lîngă o școală normală, servind pentru practica pedagogică a viitorilor învățători. 2. (Concretizat) Broderie sau bucată de stofă cusută pe alt material. Rochie de stofă cu aplicații. 3. Aptitudine, talent. Aplicație la desen. ◊ (Franțuzism învechit) Rîvnă, silință, sîrguință. Aplicația la învățături. NEGRUZZI, S. II 150. – Pronunțat: -ți-e.
- APLICÁȚIE, aplicații, 1. Punere în practică. ♦ Broderie aplicată. 2. Aptitudine, talent. A avea aplicație la desen. ♦ Râvnă, silință. – application.