Sinonime știutor

Cuvântul „știutor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• cunoscător - specialist, expert, știutor
• doct - erudit, învățat, informat, știutor, savant
• documentat - cunoscător, informat, pregăti, motivat, întemeiat, argumentat, temeinic
• expert - competent, cunoscător, informat
• limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
• relație - legătură, raport, conexiune, contingență, contact, informație, cunoștință
• spion - iscoadă, agent, informator, detectiv, observator
• știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
• turnător - delator, denunțător, informator
• veste - știre, informație, noutate, faimă, renume, reputație
• vestit - anunțat, informat, prevenit, prezis, celebru, faimos, reputat, cunoscut, strălucit
• zvon - veste, știre, vorbe, informație
• gazetăresc - jurnalistic, publicistic, informativ, superficial
• ignar - incult, prostănac, neștiutor, ignorant
• instructiv - educativ, formativ, informativ, folositor

Dex știutor

• știutor, ~oare 1-2 , (Persoană) care este informată (în legătură cu...) cunoscător. 3-4 , (Persoană) care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare) instruit, iscusit, învățat, priceput, știut2 (4-5). 5 ~ de carte Persoană care știe (60) să scrie și să citească.
• ȘTIUTÓR, -OÁRE, știutori, -oare, Care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). ◊ (Substantivat) Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie. – Ști + -tor.
• ȘTIUTÓR, -OÁRE, știutori, -oare, (Învechit) Care știe, care cunoaște (ceva); care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). Jupîn ghicitor! Eu te văz prea bine că ești știutor. PANN, P. V. I 37. Să fim... știutori, cunoscători și înțelepți. DRĂGHICI, R. 37. ◊ (Astăzi substantivat, în ) Știutor de carte = persoană care posedă cunoștințe elementare de citit, și de scris. Școala contribuie la înmulțirea numărului știutorilor de carte. L. ROM. 1953, 4, 51. Procentul știutorilor de carte din Romînia. C. PETRESCU, A. 464.
• ȘTIUTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care știe; care cunoaște. ◊ ~ de carte persoană care știe să citească și să scrie. /a ști + suf. ~tor
• știutor m. cel ce știe, învățat: știutor de limbi.
• știutór, -oáre adj. Care știe, învățat: știutor de limbĭ.
• știutor (i-u)
• ȘTIUTÓR adj., s. v. cunoscător.
• ȘTIUTÓR adj. v. citit, erudit, învățat, savant.
• știutor CITIT. ERUDIT. ÎNVĂȚAT. SAVANT.

Antonime știutor

• Știutor ≠ neștiutor

Sinonimul cuvântului știutor

Testează-te!