Dicționar de sinonime
Sinonime împlânta
Cuvântul „împlânta” are următoarele sinonime:
împlânta ( verb )
- a înfige
- a băga
- a vârî
Alte sinonime:
- înfige
- a intra
- a se înfige
- a pătrunde
- planta
- pune
- răsădi
- sădi
- transplanta
- a implanta
- a petrece
- a așeza
- a fixa
- a planta
- a pune
- a răsădi
- a sădi
- a transplanta
implanta ( verb )
- a înfige
- a băga
- a vârî
Alte sinonime:
- băga
- insera
- împlânta
- înfige
- vârî
Sinonime Apropiate
- înfige - a vârî, a împlânta, a băga, a introduce
- băga - a vârî, a introduce, a împlânta, a înfige, a îndesa, a angaja, a cheltui, a investi, a se amesteca
- vârî - a băga, a înfige, a îndesa, a se implica, a se amesteca
- introduce - a vârî, a băga, a insera, a include, a adăuga, a institui, a fixa, a stabili, a iniția
- intra - a pătrunde, a (se) introduce, a (se) băga, a (se) vârî, a intra, a se strânge, a se strecura, a-și face loc, a încăpea
- remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
- schimbător - nestatornic, fluctuant, variabil, labil, instabil, inconsecvent, capricios, năzuros, bizar
- specie - speță, gen, fel, soi, rasă, varietate, clasă, categorie, sort
- speță - specie, fel, soi, varietate, categorie
- stătător - imobil, stabil, invariabil, constant, stagnant
- versiune - variantă, alternativă, traducere, transpunere
- zgârcenie - avariție, calicie, meschinărie, lăcomie
- fel - procedeu, manieră, mod, chip, sistem, cale, varietate, soi, gen
- felurime - varietate, diversitate, pluralitate
- felurit - variat, amestecat, divers
Dex împlânta
- împlânta 1 A sădi o plantă. 2-3 A (se) înfige cu vârful în pământ. 4-5 A (se) străpunge cu un corp ascuțit. 6 A îngropa o legumă în nisip spre a o păstra. 7 (; rar) A fixa. 8 A pironi. 9 A introduce ceva într-un lichid. 10 A se îngloda în datorii. 11 A fi covârșit de neputința de a scăpa de ceva.
- ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, I. și A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ (Rar) A fixa, a așeza. – implantare.
- A ÎMPLÂNTÁ împlânt tranz. 1) (obiecte ascuțite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuțișul; a înfige. A-și ~ unghiile. 2) A face să intre în ascuțișul a ceva. ~ un steag. /<lat. implantare
- împlântà v. 1. a înfige în pământ: a împlânta un steag, un cort; 2. fig. a introduce: a împlânta o datină; 3. a se așeza undeva, a se fixa. .
- ÎMPLÎNTÁ, împlî́nt, I. A înfige, a vîrî. I Apucă lopețile, se aplecă, împlîntîndu-le în apă. DUNĂREANU, CH. 240. Cîrmaciul împlîntă adînc lopata în valuri. VLAHUȚĂ, O. A. 418. O zbierătură puternică dete taurul din pricina durerii ce avea din pierderea ochiului; coarnele și le împlîntă în pămînt și scotea pămînt ca și cu lopata. RETEGANUL, P. IV 42. ◊ Cele cinci brăzdare ale plugului își înăbușiră zăngănitul, împlîntîndu-se adînc, cu sete, în pămînt. MIHALE, O. 123. Unde buzduganul s-a-mplîntat, Acolo nouă ani am săpat, Pîn’ ce buzduganu-am aflat. BIBICESCU, P. P. 304. () Ochii săi se împlîntară pe rînd în ochii celor două femei. DUMITRIU, B. F. 59.