Dicționar de sinonime
Sinonime înșelăciune
Cuvântul „înșelăciune” are următoarele sinonime:
înșelăciune ( substantiv )
- înșelare
- adulter
- escrocherie
- înșelătorie
- păcăleală
- cacealma
- ademenire
- amăgire
- momire
- păcălire
- păcălit
- prostire
- prostit
- trișare
- iluzionare
- păcală
- celșag
- celuială
- celuire
- mâgliseală
- mâglisire
- măglisitură
- prilăstire
- pingelire
- pingeluială
- pingeluire
- infidelitate
- necredință
- preacurvie
- preacurvire
- preaiubire
- viclenie
- trădare
- hoție
- impostură
- pungășeală
- pungășie
- șarlatanie
- șmecherie
- tripotaj
- șarlatanerie
- șarlatanism
- șmecherlâc
- pezevenclâc
- potlogărie
- șolticărie
- calpuzanlâc
- matrapazlărie
- meșteșug
- șălvirie
- șulerie
- coțcărie
- matrapazlâc
- pehlivănie
- pișicherlâc
- șmechereală
- coțcă
- panglicărie
- scamatorie
- mistificare
- marghiolie
Sinonime Apropiate
- fraudă - înșelătorie, furt, hoție, pungășie, șarlatanie, delapidare, escrocherie, coțcărie
- impostură - escrocherie, șarlatanie, înșelătorie, fraudă, pungășie
- tripotaj - escrocherie, potlogărie, înșelătorie
- infidelitate - necredință, trădare, adulter, inexactitate, alterare, schimbare, denaturare
- matrapazlâc - șarlatanie, escrocherie, înșelăciune
- adulter - infidelitate, necredință, trădare (de soț)
- trădare - infidelitate, necredință, vindere
- furt - hoție, delapidare, pungășie, sustragere, jaf, escrocherie, furtișag
- cacealma - păcăleală, înșelătorie
- amăgeală - amăgire, momeală, minciună, mistificare, înșelare
- șiretenie - viclenie, perfidie, ipocrizie, falsitate, șmecherie
- felonie - viclenie, infidelitate
- găinărie - coteț, potlogărie, hoție, învârteală
- mascaradă - prefăcătorie, farsă, duplicitate, ipocrizie, viclenie, glumă, festă, păcăleală, caraghioslâc
- mâncătorie - intrigă, uneltire, mașinație, bârfeală, calomnie, delapidare, fraudă, escrocherie, hoție
Dex înșelăciune
- înșelăciune 1 Inducere în eroare înșelătorie. 2 Escrocherie. 3 Infidelitate.
- ÎNȘELĂCIÚNE, înșelăciuni, Inducere în eroare, înșelătorie; escrocherie, fraudă. – Înșela + -ăciune.
- ÎNȘELĂCIÚNE, înșelăciuni, Inducere în eroare; escrocherie, fraudă. minciună. S-au întrebuințat felurite mijloace – blîndețea, înșelăciunea, forța brutală – de prisos. BART, S. M. 90. (Cu pronunțare regională) I-au fost luat banii prin înșălăciune și tîlhărie. NEGRUZZI, S. I 86.
- înșelăciune f. 1. acțiunea de a (se) înșela; 2. mijloc întrebuințat pentru a înșela.
- înșelăcĭúne f. (d. înșelat, part. d. înșel). Acțiunea de a înșela, fraudă: șarlataniĭ trăĭesc din înșelăcĭune (saŭ cu înșelăcĭunea).
- ÎNȘELĂCIÚNE s. 1. v. înșelare. 2. v. adulter. 3. v. escrocherie. 4. v. înșelătorie. 5. înșelătorie, păcăleală, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.)
Sinonimul cuvântului înșelăciune