Sinonime înșfăcare

Cuvântul „înșfăcare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• recepție - reuniune, ospăț, banchet, primire, preluare, înregistrare
• rechiziție - sechestrare, preluare, strângere
• șantier - întreprindere, bina
• tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
• firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
• frecvență - repetare, reluare, prezență (regulată), periodicitate
• habitudine - obicei, tradiție, deprindere
• interes - atracție, solicitare, atenție, luare-aminte, avantaj, folos, profit, câștig, afacere
• entuziasm - avânt, ardoare, înflăcărare, elan, însuflețire, aprindere, înfocare, exaltare, animație
• întindere - extindere, extensiune, desfășurare, amploare, lungime, distanță, mărime, cuprindere, vastitate
• învăț - obicei, deprindere, pasiune, patimă
• apucătură - obicei, deprindere, uz, meteahnă, comportare
• atenție - luare-aminte, băgare de seamă, precauție, grijă, vigilență, solicitudine, politețe, amabilitate, stimă
• bilanț - rezultat, evaluare, încheiere, socoteală, situație (finală)
• conduită - purtare, comportare, manieră, comportament, atitudine, deprindere

Dex înșfăcare

• înșfăcare 1 Apucare bruscă înșfăcat1 (1). 2 Prindere puternică și violentă înhățare, înșfăcat1 (2).
• ÎNȘFĂCÁRE Acțiunea de a înșfăca; apucare bruscă, violentă; înhățare. – înșfăca.
• ÎNȘFĂCÁRE Acțiunea de a înșfăca; apucare bruscă, violentă. înhățare. – Variantă: înfășcáre
• înfășca înșfăca
• înșfăca 1 A apuca brusc a înhăța. 2 A prinde cu putere și cu violență.
• ÎNȘFĂCÁ, înșfác, I. A apuca brusc, a prinde cu putere și cu violență; a înhăța. – hváštam.
• ÎNFĂȘCÁ I înșfăca.
• ÎNFĂȘCÁRE înșfăcare.
• ÎNȘFĂCÁ, înșfác, I. A apuca brusc, a lua, a prinde cu putere (și cu violență). înhăța. Nici nu se odihniră, ci înșfăcară iar coasele. CAMILAR, N. II 387. Atunci încep taberele să furnice, vitejii încing paloșele, înșfacă sănețele și sulițile, strîng chingile. SADOVEANU, O. I 106. Cîrligele de oțel înșfacă blocul înroșit. SAHIA, N. 33. înșfacă gînsacul și pleacă. CREANGĂ, P. 43. ◊ (Urmat de determinări introduse prin «de») Neamțul însă, nici una nici alta, înșfacă de urechi pe copil și trage și sucește, pînă i le sfîrtecă de-a binelea. REBREANU, R. II 42. S-a repezit la bătrîn, l-a înșfăcat de piept și l-a zguduit de două ori. POPA, V. 184. înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește și pe acela, de-i merg petecile. CREANGĂ, P. 24. ◊ reciproc. Bătrînii s-au înșfăcat de piept, gata să se înjunghie. CAMILAR, T. 161. – Variantă: înfășcá I.
• A ÎNȘFĂCÁ înșfác tranz. A apuca brusc și cu putere; a înhăța. /în + bulg. hvatam

Sinonimul cuvântului înșfăcare

Testează-te!