Dicționar de sinonime
Sinonime conduită
Cuvântul „conduită” are următoarele sinonime:
conduită ( substantiv )
- purtare
- comportare
- manieră
- comportament
- atitudine
- deprindere
Alte sinonime:
- purtat
- port
- purtătură
- săbaș
- umblet
- petrecere
- politie
- apucătură
- maniere
- moravuri
- năravuri
- obiceiuri
- modă
- pont
- duh
- talâm
- fel de a fi
Sinonime Apropiate
- manieră - conduită, atitudine, comportament, purtare, mod, cale, chip, fel, formă
- tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
- gest - atitudine, purtare, comportare
- modă - vogă, comportament, conduită, purtare, fason, găteală, podoabă, ținută
- atitudine - ținută, poziție, comportare, gest, purtare
- comportament - conduită, atitudine, manifestare
- deprindere - adaptare, acomodare, aclimatizare, însușire, obișnuință, învăț, apucătură, comportare, conduită
- apucătură - obicei, deprindere, uz, meteahnă, comportare
- poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
- procedeu - modalitate, mod, manieră, mijloc, fel, metodă, sistem, soluție
- procedură - practică, formalitate, manieră
- prozaism - banalitate, platitudine
- proză - narațiune, povestire, epică, platitudine, banalitate, prozaism
- tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
- fel - procedeu, manieră, mod, chip, sistem, cale, varietate, soi, gen
Dex conduită
- conduítă 1 Comportament. 2 Linie de ~ Statornicie în comportare.
- CONDUÍTĂ, conduite, 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din conduite.
- CONDUÍTĂ, conduite, Purtate, fel de a se purta, atitudine în societate, deprinderi morale. Elevul are o bună conduită în școală, a Maro, probabil, regreta conduita avută față de Șalomia. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 191. ◊ Linie de conduită = normă de purtare.
- CONDUÍTĂ Comportare, atitudine (în societate, în viață). .
- CONDUÍTĂ fel de a se purta, comportare; manieră; comportament. (< fr. conduite)
- CONDUÍTĂ ~e f. Mod de a se purta; manieră; comportament; ținută. /<fr. conduite
- conduită f. modul de a se conduce, purtare.
- *conduítă f., pl. e (rus. pol. konduita, d. fr. conduite). Barb. Purtare, atitudine (maĭ ales a elevilor la școală).
- conduită.
- CONDUÍTĂ s. 1. comportament, comportare, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 2. v. comportare.
Sinonimul cuvântului conduită