Dicționar de sinonime
Sinonime apucătură
Cuvântul „apucătură” are următoarele sinonime:
apucătură ( substantiv )
- obicei
- deprindere
- uz
- meteahnă
- comportare
Alte sinonime:
- abilitate
- avere
- avut
- avuție
- bogăție
- bun
- colică
- crampă
- destoinicie
- dexteritate
- dibăcie
- ingeniozitate
- iscusință
- isteție
- istețime
- îndemânare
- mijloace
- pricepere
- situație
- spasm
- stare
- știință
- talent
- ușurință
- tabiet
- fire
- comportament
- conduită
- maniere
- moravuri
- năravuri
- obiceiuri
- purtare
- modă
- pont
- duh
- talâm
- obișnuință
- taifet
- nărav
- ogod
- manieră
Sinonime Apropiate
- tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
- deprindere - adaptare, acomodare, aclimatizare, însușire, obișnuință, învăț, apucătură, comportare, conduită
- obicei - deprindere, nărav, învăț, obișnuință, apucătură, tabiet, datină, cutumă, uz
- habitudine - obicei, tradiție, deprindere
- învăț - obicei, deprindere, pasiune, patimă
- conduită - purtare, comportare, manieră, comportament, atitudine, deprindere
- practică - exercițiu, deprindere, aplicare, exercitare, experiență, obicei, datină
- tradiție - datină, obicei, cutumă, uzanță
- uzanță - obicei, datină, uz, rânduială, regulă, cutumă
- gest - atitudine, purtare, comportare
- îndeobște - obișnuit, de obicei, în genere
- lege - normă, legiuire, pravilă, dispoziție, regulă, tipic, datină, tradiție, obicei
- moraliza - a certa, a dojeni, a admonesta, a mustra, a dăscăli, a muștrului, a probozi moravuri pl, obiceiuri, năravuri
- anomalie - abatere, deviere, deturnare, defect, cusur, meteahnă
- atitudine - ținută, poziție, comportare, gest, purtare
Dex apucătură
- apucătură 1 Prindere cu mâna. 2 Însușire a unui lucru care nu-i aparține. 3 Răpire. 4 Jaf. 5 (; rar) Avere. 6 Om cu ~ Om bogat. 7 Îndemânare. 8 Înclinație. 9 Maniere. 10 Tertipuri. 11 Boală acută. 12 Durere de stomac. 13 Intoxicație (cu mercur).
- APUCĂTÚRĂ, apucături, 1. Prindere cu mâna. Smuls dintr-o singură apucătură. 2. Deprindere, comportare (urâtă) a cuiva. – Apuca + -ătură.
- APUCĂTÚRĂ, apucături, 1. Cuprindere cu mîna. A luat totul dintr-o singură apucătură. 2. (Mai ales la ) Deprindere, obicei (mai cu seamă rău); fel de a se purta; manieră. Luase, întru toate, apucăturile profesorului său. SLAVICI, O. I 93. Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă, mi se pare... mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245. Are niște apucături de stăpînă care mă strîng de gît. ALECSANDRI, T. I 339.
- APUCĂTÚRĂ, apucături, 1. Cuprindere cu mâna. Smuls dintr-o singură apucătură. 2. Fel de a se purta; deprindere, obicei (rău). – Din apuca + -(ă)tură.
- APUCĂTÚRĂ ~i f. 1) Cuprindere cu mâna. 2) fig. Deprindere rea. /a (se) apuca + suf. ~ătură
- apucătură f. 1. luare în mână; 2. fig. purtare, chip de a fi: apucături bune, rele; 3. pop. cârcei, dureri spasmodice: suferă de apucătură.
- apucătúră f., pl. ĭ. Mod de a apuca, prindere cu mîna: l-a trîntit dintr’o singură apucătură. Apucat, o boală, maĭ ales de copiĭ, caracterizată pin somn, spazmurĭ și convulsiunĭ. Fig. (maĭ ales la pl.). Obiceĭ, purtare care denotă caracteru, maĭ ales caracteru răŭ: apucăturĭ de hoț.
Sinonimul cuvântului apucătură