Sinonime înțelepțește

Cuvântul „înțelepțește” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• judicios - chibzuit, gândit, cumpănit, rațional, serios, matur, înțelept, rezonabil, cuminte
• înțelept - cuminte, socotit, chibzuit, măsurat, echilibrat, judicios, filozof, gânditor, cugetător
• înțelepciune - cumințenie, cunoaștere, judecată, chibzuială, prudență, socoteală, cumpăt, măsură
• nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat
• cumințenie - ascultare, supunere, astâmpăr, chibzuială, măsură, echilibru
• cumpănit - chibzuit, măsurat, echilibrat, rezonabil, cuminte, serios, așezat, potolit, calm
• cumpătat - chibzuit, așezat, echilibrat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, cuminte, serios
• așezat - cuminte, măsurat, chibzuit, calm, cumpătat, socotit
• gospodărește - cu chibzuială, judicios, bine gândit, convenabil
• păstrător - cruțător, econom, chibzuit, strângător
• sănătos - valid, zdravăn, viguros, nevătămat, teafăr, salubru, igienic, nevătămător, judicios
• schepsis - socoteală, calcul, judecată, rațiune
• sistematic - metodic, organizat, chibzuit, coerent
• spirit - minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet, imaginație
• temeinic - solid, trainic, fundamental, profund, serios, adânc, chibzuit, important

Dex înțelepțește

• înțelepțește 1-10 În mod înțelept (2, 4, 6-12,15). 11 Cu chibzuială.
• ÎNȚELEPȚÉȘTE (Rar) În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială. – Întelept + -ește.
• ÎNȚELEPȚÉȘTE În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială. – Înțelept + -ește.
• ÎNȚELEPȚÉȘTE În mod înțelept, cu judecată, cu chibzuială. Înțelepțește ai grăit... răspunseră cea mai mare parte din sfetnici. ISPIRESCU, L. 327. ◊ pășesc liniștiți, înțelepțește, și în ochii lor cuminți și negri parcă se răsfrînge și mai tare fața neagră a pămîntului scormonit de plug. GÎRLEANU, L. 38.
• înțelepțéște adj. Ca înțelepțiĭ: a trăi, a răspunde înțelepțește.
• înțelepțesc, ~ească 1-5 De înțelept (1, 3, 5,13-14).
• înțelepți 1-2 A (se) face înțelept. 3 ( persoanele cu probleme psihice) A se însănătoși.
• ÎNȚELEPȚÍ, înțelepțesc, IV. și (, rar) A (se) face înțelept; a (se) cuminți. – Din înțelept.
• înțelepțì v. a (se) face înțelept, a se cuminți.
• 2) înțelepțésc v. tr. Fac înțelept. V. refl. Mă fac înțelept. – Și -țez (Ps. S.).

Sinonimul cuvântului înțelepțește

Testează-te!