Dicționar de sinonime

Sinonime cumințenie

Cuvântul „cumințenie” are următoarele sinonime:

cumințenie ( substantiv )
  1. ascultare, supunere, astâmpăr
  2. chibzuială, măsură, echilibru
Alte sinonime:
  • docilitate
  • obediență
  • cuminție
  • sumisiune
  • supușenie
  • ascultământ
  • plecăciune
  • subordinație
  • chibzuință
  • chibzuire
  • cumpăt
  • cumpătare
  • înțelepciune
  • judecată
  • minte
  • moderație
  • rațiune
  • socoteală
  • socotință
  • tact
  • continență
  • ponderație
  • temperanță
  • scumpătate
  • sfat
  • sămăluire
  • socoată
  • tocmeală
  • schepsis
  • cumpăneală
  • cumpănire
  • bună purtare
  • seriozitate
  • prevedere


Sinonime Apropiate

  • înțelepciune - cumințenie, cunoaștere, judecată, chibzuială, prudență, socoteală, cumpăt, măsură
  • cumpăt - stăpânire de sine, calm, echilibru, chibzuială, cumpătare, măsură, moderație, socoteală, tact
  • tact - chibzuială, măsură, abilitate, echilibru, cadență, ritm
  • temperanță - reținere, moderație, cumpătare, sobrietate, măsură, echilibru
  • umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
  • conformism - supunere, obediență, slugărnicie, ascultare, urmare (întocmai)
  • cumpănă - cântar, balanță, boloboc, măsură, echilibru, armonie, primejdie, pericol, încercare
  • disciplină - ordine, rânduială, regulă, supunere, ascultare, conformare, domeniu, ramură, sector
  • pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
  • smerenie - umilință, supunere, modestie
  • sturlubatic - zvăpăiat, nebunatic, neastâmpărat
  • tacticos - măsurat, cumpănit, domol, calm, temperat
  • umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
  • zburdalnic - neastâmpărat, nebunatic, jucăuș, zglobiu, zvăpăiat
  • zburdălnicie - neastâmpăr, zbenguială, vioiciune, voioșie, joacă, nebunie

Dex cumințenie

  • cumințenie 1 Înțelepciune. 2 Judecată dreaptă. 3 Pricepere. 4 Prudență. 5 Seriozitate. 6 Chibzuință. 7 Purtare bună.
  • CUMINȚÉNIE 1. Calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminție. 2. Înțelepciune, deșteptăciune. ♦ Prevedere, prudență. – Cuminte + -enie.
  • CUMINȚÉNIE 1. Purtare de om așezat, seriozitate. Alte dăți auzeau din poartă gura horii; acum o găsiră tăcută, de o neobicinuită cumințenie. VLAHUȚĂ, O. A. III 153. 2. Deșteptăciune, înțelepciune; prudență. Lică... mai mult se bizuia pe chiar a sa cumințenie. SLAVICI, O. I 174. – Pronunțat: -ni-e.
  • CUMINȚÉNIE f. 1) Comportare a copilului sau a omului cuminte. 2) Judecată sănătoasă; deșteptăciune. /a (se) cuminți + suf. ~enie
  • cumințénie f. (d. cuminte). Prudență, înțelepcĭune.
  • cumințenie, -niei
  • CUMINȚÉNIE s. 1. v. ascultare. 2. v. chibzuială.
  • CUMINȚENIE 1. ascultare, docilitate, supunere, obediență, (rar) cuminție, sumisiune, supușenie, ascultămînt, plecăciune, subordinație. 2. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact, continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, scumpătate, ( și ) sfat, sămăluire, socoată, tocmeală, schepsis, cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)


Sinonimul cuvântului cumințenie

Sinonimul cuvântului cumințenie


Testează-te!