Dicționar de sinonime

Sinonime păstrător

Cuvântul „păstrător” are următoarele sinonime:

păstrător ( adjectiv )
  • cruțător
  • econom
  • chibzuit
  • strângător
Alte sinonime:
  • depozitar
  • adunător
  • scump
  • păstrielnic
  • strâns
  • grijuliu
  • economicos


Sinonime Apropiate

  • econom - strângător, păstrător, cumpătat, cumpănit, chivernisit, socotit
  • adunător - econom, strângător
  • sistematic - metodic, organizat, chibzuit, coerent
  • spornic - profitabil, economicos, productiv, lucrativ
  • temeinic - solid, trainic, fundamental, profund, serios, adânc, chibzuit, important
  • hrăpăreț - lacom, rapace, avid, nesațul, strângător
  • imprudent - nechibzuit, nesocotit, neprevăzător, necugetat, hazardat
  • intransigent - necruțător, neiertător, intolerant, neînduplecat, dur, aspru, sever, hotărât, decis
  • înțelept - cuminte, socotit, chibzuit, măsurat, echilibrat, judicios, filozof, gânditor, cugetător
  • judicios - chibzuit, gândit, cumpănit, rațional, serios, matur, înțelept, rezonabil, cuminte
  • metodic - sistematic, organizat, chibzuit
  • neiertător - necruțător, dârz, ferm, dur, crud
  • nesăbuit - imprudent, nechibzuit
  • nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat
  • acerb - aspru, nemilos, teribil, înverșunat, necruțător

Dex păstrător

  • păstrător, ~oare 1-2 , (Persoană) care păstrează (1) ceva în bună stare. 3 (; oameni) Care are deosebită grijă de un bun. 4 Care nu risipește. econom, păstrielnic. 5 Care nu pierde ceva. 6 Partid ~ Partid conservator. 7-8 , (Persoană, colectivitate) care respectă legi, tradiții, obiceiuri 9-10 , (Persoană) care știe să țină un secret.
  • PĂSTRĂTÓR, -OÁRE, păstrători, -oare, Care păstrează (bine) ceva; care nu strică, nu risipește, nu pierde; econom. ♦ (Substantivat) Persoană, colectivitate etc. care păzește, care respectă ceva, care nu se abate de la legi, tradiții etc.; persoană care nu divulgă un secret, o taină. – Păstra + -ător.
  • PĂSTRĂTÓR, -OÁRE, păstrători, -oare, 1. Care păstrează (ceva). O urnă funerară păstrătoare de cenuși. ODOBESCU, S. I 212. ♦ (Despre oameni) Econom. 2. Care ține (ceva) la sine. (Substantivat) Iubind pe păstrătorul tradiției, al pămîntului și al limbii acestui neam, adică pe țăran. Ibrăileanu dorea în același timp intens ieșirea lui din trecut, din mizerie și primitivitate, la viața nouă a lumii. SADOVEANU, E. 177. Cea mai mare din surori... era păstrătoarea cheilor. ISPIRESCU, L. 50.
  • PĂSTRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care păstrează (bine). /a păstra + suf. ~tor
  • păstrător a. și m. 1. care păstrează; 2. care economisește.
  • păstrătór, -oáre adj. Care păstrează, care nu risipește, econom, strîngător. V. conservator.
  • păstrătoriu, ~oare păstrător
  • PĂSTRĂTÓR adj., s. 1. adj. v. econom. 2. s. v. depozitar.


Sinonimul cuvântului păstrător

Sinonimul cuvântului păstrător


Testează-te!