Dicționar de sinonime
Sinonime încăibăra
Cuvântul „încăibăra” are următoarele sinonime:
încăibăra ( verb )
- apuca
- încăiera
- înhăța
- înșfăca
- lua
- prinde
- încaiera
Sinonime Apropiate
- înhăța - a apuca, a prinde, a înșfăca, a umfla
- apuca - a lua, a prinde, a înhăța, a înșfăca, a se îndrepta, a porni, a se duce, a merge, a se orienta
- lua - a apuca, a prinde, a înhăța, a înșfăca, a deposeda, a priva, a confisca, a expropria, a ocupa
- captura - a prinde, a aresta, a înhăța, a apuca, a ocupa, a cuprinde, a robi, a cuceri
- păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
- tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
- hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
- încleșta - a strânge, a contracta, a chirci, a se încăiera, a se înfrunta
- întreprinde - a se apuca de, a executa, a face, a presta, a îndeplini
- apucătură - obicei, deprindere, uz, meteahnă, comportare
- bătaie - lovire, ciocnire, izbitură, lovitură, încăierare, răfuială, păruială, corecție, bătălie
- căptuși - a dubla, a îngrașă, a pune peste, a îndesa, a ticsi, a burduși, a înghesui, a înhăța, a înșfăca
- cuprinde - a îmbrățișa, a înlănțui, a prinde, a apuca, a include, a conține, a îngloba, a avea, a încăpea
- deprindere - adaptare, acomodare, aclimatizare, însușire, obișnuință, învăț, apucătură, comportare, conduită
- obicei - deprindere, nărav, învăț, obișnuință, apucătură, tabiet, datină, cutumă, uz
Dex încăibăra
- încăibăra 1 A se încăiera. 2 A înhăța. 3 A se cățăra.
- ÎNCĂIBĂRÁ, încáibăr, I. A se încăiera. –
- ÎNCĂIBĂRÁ, încáibăr, I. reciproc. (Regional) A se lua la bătaie, a se încăiera. Văzură pe Pașadia și pe Pantazi încăibărați în chelfăneala cea mai desnădăjduită. M. I. CARAGIALE, C. 149.
- încăibărà v. 1. a apuca și a strânge tare; 2. fam. a se lua la ceartă; 3. a aduna cu anevoie: să-și încaibere și el un venit ISP. .
- încáĭbăr, a -ăibărá v. tr. (cp. cu încaĭer și încherb. – Încaĭbăr, încaĭberĭ, să încaĭbere). Înșfac, apuc ca să bat: cînd te-oĭ încăĭbăra acuma! Încherb, înjgheb (Munt. vest): îmĭ încaibăr un venit. V. refl. Mă încaĭer: s’aŭ încăĭbărat la bătaĭe oameniĭ, cîniĭ.
- ÎNCĂIBĂRÁ vb. v. apuca, încăiera, înhăța, înșfăca, lua, prinde.
- încăibăra APUCA. ÎNCAIERA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LUA. PRINDE.
- încăibărá (-réz, încăibărát), – 1. A apuca, a prinde, a înșfăca. – 2. A ajunge la păruială, a se lua la bătaie. – îngăibăra, îmbăibăra, îngăidăra, încărăba. Origine obscură. Pare să fie rezultat de la încăiera încrucișat cu carabă ( ultima ), sau mai probabil cu un expresiv -ura, încheibăra. Nu pare posibilă explicația lui Pușcariu, Dacor., III, 671 ( REW 1790 și DAR), care pleca de la un *incaviolāre „a închide în colivie”. Scriban admite o încrucișare a lui încăiera cu cherba.