Dicționar de sinonime
Sinonime încujba
Cuvântul „încujba” are următoarele sinonime:
încujba ( verb )
- arcui
- curba
- încovoia
- îndoi
- a arcui
- a căpăta formă de cujbă
- a curba
- a încovoia
- a îndoi
- a apleca
Sinonime Apropiate
- curba - a arcui, a încovoia, a îndoi, a apleca, a înclina, a (se) cocoșa, a (se) frânge, a (se) strâmba
- apleca - a (se) pleca, a îndoi, a încovoia, a înclina, a curba, a se cocârja, a povârni, a se ploconi, a se supune
- curb - curbat, arcuit, încovoiat, îndoit, cambrat, recurbat
- flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
- înclina - a se apleca, a se îndoi, a se încovoia, a se lăsa, a se închina, a se prosterna, a se umili
- lăsat - aplecat, înclinat, îndoit, curbat, pleoștit, bleg, clăpăug
- cocoșa - a se gheboșa, a se gârbovi, a se cocârja, a se îndoi, a se încovoia, a se curba
- înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- gârbov - încovoiat, cocoșat, ghebos, gârbovit, cocârjat, curbat
- mlădia - a se încovoia, a se ondula, a se îndoi, a se înclina, a se adapta, a se modela, a se modula
- arcui - a bolti, a încovoia
- coroiat - încovoiat, acvilin, curbat, cocârjat
- curbură - arcuire, cotitură, cot, ocol, îndoitură
- adus - aplecat, încovoiat, cocârjat, înclinat
Dex încujba
- încujba 1-2 A (se) apleca până la pământ. 3-4 A (se) strâmba. 5-6 A (se) încovoia (1-2). 7-8 A (se) îndupleca. 9 A înjosi pe cineva a încovoia (5).
- ÎNCUJBÁ, încujbez, I. și ( și ) A (se) încovoia, a (se) îndoi. – În + cujbă.
- ÎNCUJBÁ, încujbez, I. (Învechit și regional) A încovoia, a îndoi, a strîmba. O floare încujbată de-a crivățului suflare. NEGRUZZI, S. II 7. ◊ Ia-mi podoabele aceste, giuvaerurile aceste; greutatea lor mă încujbează... O haină de doliu ar fi trebuit să port de la măritarea mea. NEGRUZZI, S. III 183.
- A SE ÎNCUJBÁ pers. 3 se ~eáză intranz. înv. reg. A căpăta formă de cujbă; a se încovoia; a se îndoi; a se arcui; a se curba. /în + cujbă
- A ÎNCUJBÁ ~éz tranz. înv. reg. A face să se încujbeze; a încovoia; a îndoi; a arcui; a curba. /în + cujbă
- încujbá V. 1. a încovoia, a îndoi: încujbat sub sarcină; 2. fig. a apleca: floare ’ncujbată de a crivățului suflare NEGR. .
- încujbéz v. tr. (d. cujbă). Mold. Rar. Încovoĭ, aplec: greutatea îl încujbă. Fig. Înfrîng. V. refl. Mă încovoĭ, mă aplec.
- ÎNCUJBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.
- încujba ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.