Sinonime arcui

Cuvântul „arcui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• bolti - a arcui
• curb - curbat, arcuit, încovoiat, îndoit, cambrat, recurbat
• curba - a arcui, a încovoia, a îndoi, a apleca, a înclina, a (se) cocoșa, a (se) frânge, a (se) strâmba
• strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
• firidă - boltitură, ocniță, cotlon, adâncitură
• flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
• gârbov - încovoiat, cocoșat, ghebos, gârbovit, cocârjat, curbat
• ghebos - cocoșat, gheboșat, gârbov, gârbovit, încovoiat
• înclina - a se apleca, a se îndoi, a se încovoia, a se lăsa, a se închina, a se prosterna, a se umili
• împrejmui - a îngrădi, a închide, a înconjura, a țărcui
• înconjura - a ocoli, a împrejmui, a împresura, a țărcui, a cuprinde, a asedia, a învălui, a izola
• îngrădi - a împrejmui, a închide, a mărgini, a înconjura, a țărcui, a înfrâna, a reține, a limita, a stăvili
• mlădia - a se încovoia, a se ondula, a se îndoi, a se înclina, a se adapta, a se modela, a se modula
• apleca - a (se) pleca, a îndoi, a încovoia, a înclina, a curba, a se cocârja, a povârni, a se ploconi, a se supune
• arc - coardă, resort, boltă, arcadă, boltitură

Dex arcui

• arcuí 1-2 A (se) îndoi în formă de arc (1). 3-4 A (se) încovoia. 5 (; bârne, tavane ) A se deforma la mijloc. 6 (; ; rar) A bate. 7 (; ; rar) A pedepsi.
• ARCUÍ, arcuiesc, IV. și A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ A bate; a pedepsi. – Arc + -ui.
• ARCUÍ, arcuiesc, IV. A se îndoi în formă de arc; a se încovoia. Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34. Sprîncenele se lăsau în jos, arcuindu-se pe deasupra ochilor și subțiindu-se din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 117. Șira spinării îi era mlădioasă încă pentru a se arcui. ANGHEL, PR. 52. ◊ (Rar) Mîna dreaptă intra, se umplea în semănătoarea atîrnată de gît, brațul drept se întindea, arcuiri frumos, și din mînă picurau pe pămînt boabele de orz bălan, ca niște mărgele. SANDU-ALDEA, D. N. 287. ♦ A construi în formă de arc. Pod alb ați arcuit peste abise, Podind și hăul dintre fapt și vise. TOMA, C. V. 362.
• ARCUÍ, arcuiesc, IV. și A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. – Din arc.
• A ARCUÍ ~iésc tranz. A face să se arcuiască; a curba; a coroia; a încovoia; a cambra; a curba. /arc + suf. ~ui
• A SE ARCUÍ mă ~iésc intranz. A căpăta formă de arc; a se curba; a se coroia; a se încovoia; a se cambra. /arc + suf. ~ui
• arcuĭésc v. tr. Îndoĭ în formă de arc. V. refl. Rîu se arcuĭește, face coturĭ.
• arcuesc, -uiască 3 , -uiam 1 , -uii
• ARCUÍ vb. 1. v. încovoia. 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.)

Sinonimul cuvântului arcui

Testează-te!