Dicționar de sinonime
Sinonime îndrăzneală
Cuvântul „îndrăzneală” are următoarele sinonime:
îndrăzneală ( substantiv )
- curaj
- aplomb
- obrăznicie
- bărbăție
- bravură
- cutezanță
- dârzenie
- încumetare
- neînfricare
- semeție
- temeritate
- intrepiditate
- petulanță
- cutezare
- suflet
- inimă
- voinicie
- dârzie
- îndrăznire
- mărinimie
- semețire
- taros
- insolență
- nerușinare
- înfruntare
Sinonime Apropiate
- cutezanță - curaj, bărbăție, îndrăzneală, bravură, temeritate, neînfricare, tupeu, cinism, înfruntare
- curaj - îndrăzneală, temeritate, bărbăție, cutezanță, bravură, eroism
- temeritate - curaj, îndrăzneală, cutezanță, neînfricare
- bravură - vitejie, eroism, bărbăție, temeritate, cutezanță, îndrăzneală
- obrăznicie - impertinență, necuviință, sfidare, aroganță, insolență, neobrăzare, prezumție, nerușinare, îndrăzneală
- insolență - tupeu, obrăznicie, nerușinare, ireverență
- eroism - bravură, curaj, vitejie, voinicie
- nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
- nesimțire - leșin, colaps, nerușinare, insolență, obrăznicie, impertinență, necuviință, nepăsare, indiferență
- aplomb - dârzenie, îndrăzneală, sfidare
- suflet - conștiință, psihic, minte, cuget, inimă, simțire, spirit, bunătate, omenie
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
- îmbărbăta - a încuraja, a consola, a însufleți
- îndemna - a îmboldi, a stimula, a impulsiona, a încuraja, a susține, a însufleți, a îmbia
- bărbăție - virilitate, tărie, energie, putere, vigoare, curaj, vitejie
Dex îndrăzneală
- îndrăzneală 1 Atitudine sau purtare îndrăzneață curaj, cutezanță. 2 Trecere pe lângă cineva. 3 Faptă curajoasă. 4 Obrăznicie. 5 Cu ~ Cu curaj. 6 Cu obrăznicie. 7 Pe față deschis.
- ÎNDRĂZNEÁLĂ, îndrăzneli, Atitudine sau purtare îndrăzneață; curaj, cutezanță, îndrăznire. ♦ Faptă îndrăzneață. – Îndrăzni + -eală.
- ÎNDRĂZNEÁLĂ ~éli f. Caracter îndrăzneț; bărbăție; curaj; cutezanță. ~eala stilului său. /a îndrăzni + suf. ~eală
- îndrăzneală f. 1. calitatea celui îndrăzneț: intrepiditate, temeritate; 2. insolență, nerușinare; 3. fig. înălțimea stilului: îndrăzneala cugetărilor.
- îndrăzneálă f., pl. elĭ. Curaj, calitatea de a îndrăzni: îndrăzneala de a ĭeși la luptă. Insolență, nerușinare: îndrăzneala de a fuma în biserică. Fig. Neobișnuință, ĭeșire din regulă: (pin execuțiune, stil ș. a.): îndrăzneală de stil, de cugetare.
- ÎNDRAZNEÁLĂ, îndrăzneli, Atitudine și purtare îndrăzneață; curaj, neînfricare, cutezanță, lipsă de sfială. Să-mi ierți... îndrăzneala. SLAVICI, O. I 388. Îndrăzneala, istețimea... să fie uneltele tale. ISPIRESCU, L. 369. De asta chiar mă cuprinde mirare, domnule judecător, zise nemulțămitul cu îndrăzneală. CREANGĂ, A. 147. ◊ A(-și) lua îndrăzneala sau (rar) a lua îndrăzneală = a îndrăzni. Feciorul cel mai mare ie îndrăzneală și zice... CREANGĂ, P. 184.
- ÎNDRĂZNEÁLĂ s. 1. v. curaj. 2. (livr.) aplomb. (~ stilului său.) 3. v. obrăznicie.
Antonime îndrăzneală
- Îndrăzneală ≠ jenă, sfială