Dicționar de sinonime
Sinonime înfumurare
Cuvântul „înfumurare” are următoarele sinonime:
înfumurare ( substantiv )
- îngâmfare
- aroganță
- fală
- fudulie
- infatuare
- mândrie
- orgoliu
- semeție
- trufie
- vanitate
- fatuitate
- morgă
- prezumție
- suficiență
- superbie
- măreție
- mărire
- ifos
- țâfnă
- făloșenie
- făloșie
- fălnicie
- laudă
- mărie
- mărime
- mândrețe
- pohfală
- preaînălțare
- preaînălțime
- semețire
- trufă
- trufășie
- zădărnicie
- închipuire
Sinonime Apropiate
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire
- megalomanie - grandomanie, fudulie, infatuare, înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate, semeție, mândrie
- trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
- mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
- ifos - îngâmfare, aroganță, înfumurare, trufie, orgoliu
- lăudăroșenie - fală, orgoliu, mândrie, înfumurare, fălire, aroganță
- vanitate - orgoliu, îngâmfare, aroganță, ambiție, înfumurare
- fatuitate - îngâmfare, aroganță, orgoliu, înfumurare
- fumuri - îngâmfare, aroganță, pretenții, înfumurare, aere, făloșenie
- morgă - aroganță, orgoliu, îngâmfare
- suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
- țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie
- grandomanie - înfumurare, aroganță, orgoliu
- ambiție - orgoliu, înfumurare, mândrie, aspirație, pretenție, râvnă, dorință, veleitate
Dex înfumurare
- înfumurare 1 (Rar) Determinare a cuiva să se infatueze înfumurat1 (1). 2 Îngâmfare.
- ÎNFUMURÁRE, înfumurări, Îngâmfare, mândrie nejustificată; orgoliu, aroganță, infatuare. – înfumura.
- ÎNFUMURÁRE, înfumurări, 1. Îngîmfare, mîndrie nejustificată; vanitate, aroganță, orgoliu. De ce să ne grăbim? – Ar putea să dea impresia de înfumurare. BARANGA, I. 170. 2. (Rar, poetic) Lucire, sclipire slabă. Înfumurarea alburie a zorilor pătrunse văzduhul. SADOVEANU, O. VI 20.
- înfumurare f. mândrie deșartă.
- înfumuráre f. Fudulie, încîntare de persoana ta.
- înfumura 1 (Rar) A determina pe cineva să se infatueze. 2 A se comporta cu îngâmfare.
- ÎNFUMURÁ, înfumurez, I. A se comporta cu îngâmfare, a-și da aere, a se îngâmfa, a se infatua. – În + fumuri ( lui fum).
- ÎNFUMURÁ, înfumurez, I. A se îngîmfa, a fi încrezut, a-și atribui o importanță exagerată (disprețuind sau minimalizînd valoarea altora), a-și da aere.
- A SE ÎNFUMURÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se îngâmfa; a se împăuna. 2) A-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se semeți; a se îngâmfa; a se împăuna. /în + fumuri
- înfumurà v. 1. a băga fumuri de mândrie în capul cuiva; 2. a se crede mai mult decât ceea ce este.
Antonime înfumurare
- Înfumurare ≠ modestie, simplețe, simplicitate, simplitate
Sinonimul cuvântului înfumurare