Sinonime înnora

Cuvântul „înnora” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• întuneca - a amurgi, a se însera, a se înnopta, a cădea noaptea, a se înnegura, a se înnora, a se mohorî, a se posomorî, a se întrista
• întrista - a amărî, a indispune, a îndurera, a mâhni, a supăra, a necăji, a întuneca, a posomorî, a înnegura
• mohorî - a se întuneca, a se posomori, a se înnora, a se închide
• înnegura - a întuneca, a încețoșa, a se posomori
• încețoșa - a întuneca, a se înnegura
• îndurera - a întrista, a mâhni
• întristare - mâhnire, durere, necaz, suferință
• mâhni - a supăra, a indispune, a amărî, a întrista, a îndurera
• mâhnire - întristare, supărare
• necăji - a supăra, a indispune, a amărî, a mâhni, a întrista, a face sânge rău, a șicana, a sâcâi, a tachina
• neguros - cețos, pâclos, înnegurat, întunecat, întunecos, obscur, confuz, haotic, neclar
• durere - suferință, întristare, mâhnire, chin, amărăciune, jale, amar, obidă
• afectat - întristat, mâhnit, abătut, trist, emfatic, retoric, umflat, fals, forțat
• amărî - a supăra, a întrista, a indispune, a necăji, a mâhni
• dezola - a întrista, a mâhni, a deprima

Dex înnora

• înnora 1-2 A se ivi mulți nori pe cer. 3-4 (Pop; soare) A se întuneca din cauza norilor. 5-6 A (se) întrista.
• ÎNNORÁ, înnorez, I. 1. și (La 3) A se ivi (mulți) nori pe cer. ♦ (; despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. 2. și A (se) întrista, a (se) posomorî. – În + nor.
• ÎNNORÁ, 3 înnorează, I. (Și în forma înnoura) 1. și A se ivi mulți nori pe cer. Cînd intrarăm în sat, începuse să se înnoureze. SADOVEANU, O. VI 244. Începu a se înnora. RETEGANUL, P. I 19. S-a-nnorat de pe la miezul nopții și e întunerec adînc. CARAGIALE, O. I 371. ◊ (Cu exprimarea subiectului) Cerul s-a înnorat. ♦ (Despre lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. Nu știu luna a-nnourat Ori puica s-au supărat? SEVASTOS, C. 27. Iar de dreaptă ce era, Soarele se-nnoura. ALECSANDRI, P. P. 313. ♦ A întuneca (ca un nor). (Atestat în forma noura) Săgețile ușoare Nourează mîndrul soare. ALECSANDRI, P. II 16. 2. A umple de mîhnire, de întristare. Aceea care trista-mi viață-nnourează E un secret ce zace în inimă-mi ascuns. NEGRUZZI, S. II 21. – Variante: înnourá, nourá I.
• A SE ÎNNORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A apărea nori pe cer. 2) (despre cer, vreme) A deveni mai întunecos (din cauza norilor); a se posomorî; a se mohorî. 3) fig. A deveni trist, amărât; a se întrista; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî. /în + nor
• A ÎNNORÁ pers. 3 ~eáză tranz. fig. A face să se înnoreze. /în + nor

Sinonimul cuvântului înnora

Testează-te!