Sinonime mâhnire

Cuvântul „mâhnire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• întristare - mâhnire, durere, necaz, suferință
• amărăciune - necaz, supărare, amăreală, tristețe, mâhnire
• durere - suferință, întristare, mâhnire, chin, amărăciune, jale, amar, obidă
• nemulțumire - supărare, mâhnire, indispoziție, neplăcere, neajuns, inconvenient, necaz
• dezolare - mâhnire, tristețe, jale, întristare, descurajare, singurătate, pustietate, pustiu
• jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
• tristețe - amărăciune, mâhnire, jale, apăsare, deprimare
• zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire
• fiere - colecist, vezică biliară, bilă, venin, necaz, amărăciune, amar, supărare, răutate
• indispoziție - supărare, suferință, deprimare
• insatisfacție - nemulțumire, supărare, jenă, indispoziție
• iritație - inflamare, enervare, supărare, revoltă, reacție
• melancolie - tristețe, dezolare, mâhnire
• necaz - neajuns, belea, bucluc, supărare, pacoste, impas, pocinog, dificultate, păs
• bănat - supărare

Dex mâhnire

• mâhnire 1 Întristare. 2 Enervare. 3 (Bis; ) Pocăire.
• MÂHNÍRE, mâhniri, Faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune. – mâhni.
• mâhni 1 A se întrista. 2 (; cu determinări în genitiv sau „despre”, „asupra”) A se mânia. 3 (Bis; ) A se pocăi.
• MÂHNÍ, mâhnesc, IV. și A cauza sau a simți o (ușoară) durere sufletească; a (se) întrista, a (se) amărî, a (se) supăra. –
• MÎHNÍ, mîhnesc, IV. A pricinui cuiva o supărare; a întrista, a îndurera. Parc-aș plînge viața toată Dac-aș ști că te-am mîhnit. COȘBUC, P. I 178. Niciodată plecarea lui Gheorghe la școală nu mîhnise casa atît de adînc. VLAHUȚĂ, O. A. I 120. Laudele lor, desigur, m-ar mîhni peste măsură. EMINESCU, O. I 141. ♦ A se întrista, a deveni trist. Cic, auzind moș Nichifor de aceasta, cumplit s-ar fi mîhnit în sufletul său. CREANGĂ, P. 110. Toderică se mîhnea că n-are vin mai bun. NEGRUZZI, S. I 82.
• MÎHNÍRE, mîhniri, Întristare; tristețe. Catrina sta cu buzele strînse... legănîndu-și, în umbletul rădvanului, amarele ei mîhniri. SADOVEANU, Z. C. 327. Avea multe cuvinte de mîhnire în ziua aceea. BASSARABESCU, S. N. 54. Scump suvenir de fericire, Cu.glasul tău de nălucire Alungi ades a mea mîhnire. ALECSANDRI, T. I 183.
• A SE MÂHNÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A deveni trist; a simți o durere sufletească; a se amărî; a se întrista; a se scârbi. /Orig. nec.
• A MÂHNÍ ~ésc tranz. A face să se mâhnească; a amărî; a întrista; a scârbi. /Orig. nec.

Antonime mâhnire

• Mâhnire ≠ plăcere, veselie, voioșie

Sinonimul cuvântului mâhnire

Testează-te!