Sinonime învinovățire

Cuvântul „învinovățire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• împricinat - acuzat, inculpat, învinuit, pârât, incriminat
• imputare - reproș, învinuire, dojană, mustrare, acuzație, amendă, taxare, sancțiune
• rechizitoriu - învinuire, acuză, inculpare
• acuză - învinuire, acuzare
• inculpat - acuzat, învinuit, pârât, împricinat, reclamat
• instalație - montare, așezare, aparatură, mecanism, mașini
• părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
• părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
• părui - a depila, a flocăi, a depăra, a bate, a snopi, a scărmăna
• prezerva - a proteja, a apăra, a feri, a păzi, a păstra
• răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
• răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
• răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni
• regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
• sălbătici - a se degrada, a se părăgini

Dex învinovățire

• învinovățire 1-2 Considerare vinovat a cuiva (de către sine însuși sau) de către altcineva învinuire (1-2), învinuit1 (1-2). 3-4 Declarare a cuiva vinovat (de către sine însuși sau) de către altcineva învinuire (3-4), învinuit1 (3-4), acuzare. 5 Vină.
• ÎNVINOVĂȚÍRE, învinovățiri, Acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare. – învinovăți.
• ÎNVINOVĂȚÍRE, învinovățiri, Acțiunea de a învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare, incriminare. Învinovățire de furt.
• învinovățire f. acuzațiune, inculpare.
• învinovăți 1-2 A (se) considera vinovat a (se) învinui (1-2). 3-4 A (se) declara vinovat a (se) acuza, a (se) învinui (3-4). 5 A se face vinovat, meritând să fie condamnat.
• ÎNVINOVĂȚÍ, învinovățesc, IV. și A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.
• ÎNVINOVĂȚÍ, învinovățesc, IV. A considera sau a declara (pe cineva) vinovat; a învinui, a acuza. Învinovățește în gîndul lui pe părinții băiețelului. SP. POPESCU, M. G. 61. Stăpîna mea, mă învinovățești nedrept. NEGRUZZI, S. I 22. Frații mă-nvinovățesc, Prietinii m-au lăsat. CONACHI, P. 60. ◊ Țipa, se învinovățea, i se mișcau brațele ca niște labe subțiri de lăcustă. DUMITRIU, N. 219.
• A ÎNVINOVĂȚÍ ~ésc tranz. v. A ÎNVINUI. /în + vinovat
• învinovățì v. a (se) face vinovat.
• învinovățésc v. tr. (d. vinovat). Acuz, învinuĭesc.

Antonime învinovățire

• Învinovățire ≠ dezvinovățire
• A (se) învinovăți ≠ a (se) justifica

Sinonimul cuvântului învinovățire

Testează-te!