Dicționar de sinonime

Sinonime sălbătici

Cuvântul „sălbătici” are următoarele sinonime:

sălbătici ( verb )
  • a se degrada
  • a se părăgini
Alte sinonime:
  • agita
  • clocoti
  • frământa
  • fremăta
  • învolbura
  • zbate
  • zbuciuma
  • a [se] primitiviza
  • a [se] însălbătici
  • a [se] sirepi
  • părăgini
  • a [se] insălbătici
  • a se pârlogi
  • a se pustii
  • a se înrăi


Sinonime Apropiate

  • părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
  • părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
  • părădui - a ruina, a nimici, a pierde, a degrada, a dărăpăna
  • pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
  • răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
  • spurca - a murdări, a păta, a degrada, a pângări, a profana
  • umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
  • umilitor - înjositor, jignitor, ofensator, degradant
  • uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
  • uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
  • zaharisit - ramolit, senil, îmbătrânit, degradat
  • zaharisire - cristalizare, ramolire, degradare, îmbătrânire
  • falimentar - insolvabil, ruinat, distrus, compromis, ineficace, ruinător, degradant
  • fiară - sălbăticiune, lighioană, jiganie, animal, bestie, dihanie, om rău, crud, criminal
  • impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău

Dex sălbătici

  • SĂLBĂTICÍ, sălbăticesc, IV. 1. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. 3. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. și A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. – Din sălbatic.
  • SĂLBĂTICÍ, sălbăticesc, IV. (Și în forma sălbătăci) A deveni sălbatic. Iepele se sălbătăciseră și se făcuseră rele. ISPIRESCU, U. 48. ♦ A face să devină sălbatic. Zeul... sălbătăci și înrăutăți pe taurul ieșit din mare pînă într-atît, încît nu se mai putea apropia nimeni de dînsul. ISPIRESCU, U. 45. ♦ A deveni nesociabil, ursuz. Moșul Careba... se sălbăticise și se prostise în pustietate cu oile. DUMITRIU, N. 205. – Variantă: sălbătăcí IV.
  • A SE SĂLBĂTICÍ mă ~ésc intranz. A deveni sălbatic; a trece la sălbăticie. /Din sălbatic
  • A SĂLBĂTICÍ ~ésc tranz. A face să se sălbaticească. /Din sălbatic
  • sălbăticì v. a deveni sălbatic.
  • SĂLBĂTĂCÍ IV sălbătici.
  • sălbătăcésc v. tr. (d. sălbatic). Fac sălbatic, sperios: singurătatea-l sălbăticise. Fac sălbatic, crud, feroce: furia-l sălbăticise. – Și zice și sălbătăcesc (est) și însălbăticesc (vest).
  • SĂLBĂTICÍ vb. 1. (rar) a (se) primitiviza, (înv.) a (se) însălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. v. părăgini.
  • SĂLBĂTICÍ vb. v. agita, clocoti, frământa, fremăta, învolbura, zbate, zbuciuma.


Antonime sălbătici

  • A sălbătici ≠ a domestici


Sinonimul cuvântului sălbătici

Sinonimul cuvântului sălbătici


Testează-te!