Dicționar de sinonime
Sinonime inculpat
Cuvântul „inculpat” are următoarele sinonime:
inculpat ( adjectiv )
- acuzat
- învinuit
- pârât
- împricinat
- reclamat
inculpat ( substantiv )
- învinuit
- încriminat
- acuzat
- pârât
- reclamat
Sinonime Apropiate
- împricinat - acuzat, inculpat, învinuit, pârât, incriminat
- acuzat - inculpat, învinuit
- făptaș - făptuitor, autor, vinovat, acuzat, încriminat
- răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
- sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
- sporadic - intermitent, discontinuu, disparat, întâmplător, răzleț
- sturlubatic - zvăpăiat, nebunatic, neastâmpărat
- trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
- zburdalnic - neastâmpărat, nebunatic, jucăuș, zglobiu, zvăpăiat
- fundaș - apărător, bec (la fotbal), stoper
- gardă - pază, veghe, caraulă, strajă, paznic, planton, veghetor, apărătoare, scut (la sabie)
- inatacabil - invulnerabil, apărat, imbatabil
- incomod - supărător, jenant, neplăcut, inconvenabil, stânjenitor
Dex inculpat
- inculpat, ~ă , 1-2 (Persoană) acuzată de o culpă. 3-4 (Persoană) trimisă înaintea unei instanțe judecătorești pentru săvârșirea unui delict acuzat2, învinuit2 (7-8).
- INCULPÁT, -Ă, inculpați, -te, și Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – inculpa. inculpé.
- INCULPÁT, -Ă, inculpați, -te, și Persoană supusă unei urmăriri penale, implicată într-o afacere penală; învinuit, acuzat. Tăcere, inculpatule, de vrei să nu-ți agravezi situația. CARAGIALE, O. II 41.
- INCULPÁT, -Ă și Cel care este acuzat de o infracțiune, de o crimă etc.; acuzat. .
- INCULPÁT, -Ă cel acuzat de o infracțiune, de o crimă etc. (< fr. inculpé)
- INCULPÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care este acuzată de o infracțiune și este parte într-un proces penal; acuzat; învinuit. /v. a inculpa
- inculpat a. și m. acuzat.
- inculpát, -ă adj. și s. (fr. inculpé. Lat. inculpatus însemnează „neacuzat, ireproșabil”). Persoană dată în judecată p. un delict. V. acuzat, pîrît, intimat.
- inculpa A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești a învinovăți.
- INCULPÁ, incúlp, I. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din inculper, inculpare.