Sinonime învins

Cuvântul „învins” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• atotbiruitor - triumfător, neînvins, imbatabil
• cnocaut - învins, biruit, scos (din luptă), depășit
• răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni
• schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
• scinda - a separa, a despărți, a fracționa, a împărți, a fisiona
• sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
• secțiune - tăietură, fracționare, segment, parte, despărțământ, capitol, secție
• trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
• triumfal - biruitor, victorios, atotbiruitor
• triumfător - victorios, atotbiruitor, triumfal
• ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
• fisură - crăpătură, spărtură, plesnitură
• flecar - limbut, palavragiu, guraliv, gură-spartă
• frântură - bucată, fragment, crâmpei, porțiune, parte, fărâmă, fractură, spărtură
• găunos - scorburos, scobit, deșert, gol, sec, spart

Dex învins

• învins2, ~ă 1-2 , (Persoană) care este înfrântă în luptă. 3-4 , (Persoană) care a pierdut locul fruntaș într-o întrecere sportivă. 5 Combătut într-o discuție. 6 Copleșit2 (5). 7-8 , (Persoană) care nu mai are putere de a opune rezistență. 9 Supus.
• învins1 1-5 Învingere (1-5). 6 Luptă. 7 Prevalare.
• ÎNVÍNS, -Ă, învinși, -se, (Adesea substantivat) Biruit, înfrânt; supus. – învinge.
• ÎNVÍNS, -Ă, învinși, -se, Biruit, înfrînt; supus. Regii țărilor învinse gem cu greu trăgînd în jug. EMINESCU, O. IV 123. ◊ (Substantivat) Învinșii își plecau fruntea în pulbere. SADOVEANU, O. VII 13. E o mare deosebire între pesimismul de la începutul secolului și... adevăratul pesimism al învinșilor. GHEREA, ST. CR. II 300.
• învinge 1 A înfrânge adversarul în luptă a doborî. 2 A se dovedi superior adversarului într-o întrecere sportivă a triumfa. 3-4 A(-și) stăpâni o pasiune, o slăbiciune. 5 A fi copleșit de o pasiune. 6 A duce până la capăt. 7 A se lupta. 8 A ieși deasupra a prevala. 9-10 A (se) obliga să plătească o datorie, dare
• ÎNVÍNGE, învíng, III. și 1. A birui, a înfrânge, un adversar (în război); a triumfa, a doborî. ♦ A câștiga o întrecere sportivă, a ieși învingător într-o competiție. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc. ♦ A înlătura greutăți, obstacole; a doborî, a birui. 3. A reuși să ducă ceva la bun sfârșit; a o scoate la capăt; a răzbi. – În + vince ( „a învinge” < ).

Antonime învins

• Învins ≠ biruitor

Sinonimul cuvântului învins

Testează-te!