Sinonime învinuire

Cuvântul „învinuire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• imputare - reproș, învinuire, dojană, mustrare, acuzație, amendă, taxare, sancțiune
• împricinat - acuzat, inculpat, învinuit, pârât, incriminat
• acuză - învinuire, acuzare
• inculpat - acuzat, învinuit, pârât, împricinat, reclamat
• bănat - supărare
• instalație - montare, așezare, aparatură, mecanism, mașini
• rechizitoriu - învinuire, acuză, inculpare
• părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
• părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
• părui - a depila, a flocăi, a depăra, a bate, a snopi, a scărmăna
• prezerva - a proteja, a apăra, a feri, a păzi, a păstra
• probozi - a certa, a critica, a reproșa
• răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
• răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
• răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni

Dex învinuire

• învinuire 1-4 Învinovățire (1-4). 5 Acuzare a unei persoane în fața unei instanțe judecătorești inculpare. 6 Căutare a unei pricini de reproș cuiva învinuit1 (5). 7 Suspectare a cuiva de ceva învinuit1 (6). 8 Culpă.
• ÎNVINUÍRE, învinuiri, Acțiunea de a (se) învinui și rezultatul ei; învinovățire, acuzare, acuzație, inculpare. ♦ Vină; culpă. – învinui.
• ÎNVINUÍRE, învinuiri, Acțiunea de a învinui și rezultatul ei; învinovățire, acuzare, acuzație. Învinuire calomnioasă. ▭ Se apără îndurerat... de învinuirea că nu s-a arătat destul de simțitor. C. PETRESCU, A. R. 34.
• învinui 1-4 A (se) învinovăți (1-4). 5 A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești a inculpa. 6 A săvârși. 7 A căuta pricină de reproș cuiva. 8 A suspecta pe cineva de ceva.
• ÎNVINUÍ, învinuiesc, IV. și A (se) considera vinovat; a (se) învinovăți; a (se) acuza. ♦ A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești; a inculpa. – În + vină + -ui.
• ÎNVINUÍ, învinuiesc, IV. A învinovăți, a acuza. De-ar fi fost acasă și s-ar fi întîmplat ceva în sat, numai pe dînsul l-ar fi învinuit boierii de toate. REBREANU, R. II 58.
• A ÎNVINUÍ ~iésc tranz. A socoti vinovat; a acuza. /în + vină
• învinuì v. a arunca vină asupra cuiva.
• învinuĭésc v. tr. (d. vină). Maĭ rar. Acuz, învinovățesc. – Vechĭ vinuĭésc.
• învinui ( 1 și 3 învinuiesc, învinuiască)

Antonime învinuire

• Învinuire ≠ dezvinovățire

Sinonimul cuvântului învinuire

Testează-te!