Dicționar de sinonime

Sinonime învinuit

Cuvântul „învinuit” are următoarele sinonime:

învinuit ( adjectiv )

învinuit ( substantiv )

Sinonime Apropiate

împricinat - acuzat, inculpat, învinuit, pârât, incriminat
inculpat - acuzat, învinuit, pârât, împricinat, reclamat
acuzat - inculpat, învinuit
făptaș - făptuitor, autor, vinovat, acuzat, încriminat
răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
sporadic - intermitent, discontinuu, disparat, întâmplător, răzleț
sturlubatic - zvăpăiat, nebunatic, neastâmpărat
trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
zburdalnic - neastâmpărat, nebunatic, jucăuș, zglobiu, zvăpăiat
fundaș - apărător, bec (la fotbal), stoper
gardă - pază, veghe, caraulă, strajă, paznic, planton, veghetor, apărătoare, scut (la sabie)
inatacabil - invulnerabil, apărat, imbatabil

învinuit2, ~ă 1-6 , a Învinovățit (1-6). 7-8 (Juv; ) Inculpat (3-4). 9 (; vinuită) Acuzație.
învinuit1 1-4 Învinovățire (1-4). 5-6 Învinuire (6-7). 7 Culpă.
ÎNVINUÍT, -Ă, învinuiți, -te, Care este sau a fost învinuit. ♦ (Substantivat) Persoană aflată sub urmărire penală; acuzat, inculpat, pârât. – învinui.
ÎNVINUÍT ~ți m. Persoană acuzată de o infracțiune și este parte într-un proces penal; acuzat; inculpat. /v. a învinui
învinui 1-4 A (se) învinovăți (1-4). 5 A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești a inculpa. 6 A săvârși. 7 A căuta pricină de reproș cuiva. 8 A suspecta pe cineva de ceva.
ÎNVINUÍ, învinuiesc, IV. și A (se) considera vinovat; a (se) învinovăți; a (se) acuza. ♦ A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești; a inculpa. – În + vină + -ui.
ÎNVINUÍ, învinuiesc, IV. A învinovăți, a acuza. De-ar fi fost acasă și s-ar fi întîmplat ceva în sat, numai pe dînsul l-ar fi învinuit boierii de toate. REBREANU, R. II 58.
A ÎNVINUÍ ~iésc tranz. A socoti vinovat; a acuza. /în + vină
învinuì v. a arunca vină asupra cuiva.
învinuĭésc v. tr. (d. vină). Maĭ rar. Acuz, învinovățesc. – Vechĭ vinuĭésc.

Sinonimul cuvântului învinuit