Sinonime absolvire

Cuvântul „absolvire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• absolvență - încheiere, absolvire, terminare
• iertare - absolvire, scutire, scuză, îngăduință, milostivire, îndurare, indulgență, clemență, generozitate
• scuză - justificare, dezvinovățire, motivare, iertare, scutire, pardon
• amnistie - iertare, scutire, ștergere, anulare (de pedeapsă)
• privire - vedere, căutătură, scrutare, uitătură, ochire, văz, ochi, cercetare, examinare
• finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
• încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
• îndurare - milă, iertare, milostivire
• menajament - precauție, grijă, atenție, cruțare, apărare
• clemență - îngăduință, indulgență, bunătate, iertare, blândețe, milă
• decizie - hotărâre, rezoluție, sentință, determinare
• dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
• cauzalitate - condiționare, determinare, motivare
• dispensă - scutire, permisie
• final - sfârșit, capăt, încheiere, terminare, deznodământ, epilog, fine, ultim, încheietor

Dex absolvire

• absolvire 1 Terminare (a unui școlar), a unui ciclu (sau o formă de învățământ) absolvit1 (1-3). 2 Iertare de păcate absolvit1 (3).
• ABSOLVÍRE, absolviri, Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. – absolvi.
• ABSOLVÍRE Acțiunea de a absolvi.
• ABSOLVÍRE Acțiunea de a absolvi.
• ABSOLVÍRE Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. .
• absolvire f. terminarea studiilor.
• absolvi 1 A termina (un an școlar), un ciclu (sau o formă de învățământ). 2 A ierta de păcate. 3 A scuti pe cineva de o pedeapsă.
• ABSOLVÍ, absólv, IV 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din absolvieren, absolvere.
• ABSOLVÍ (1) absolvesc, (2) absólv, IV. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din absolvieren, absolvere.
• ABSOLVÍ, (1) absolvesc și (2) absólv, IV. 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învîțămînt. A absolvit clasa a șasea elementară. 2. A scuti (un acuzat) de pedeapsă, pe motiv că faptul sîvîrșit nu este prevăzut de lege sau că săvîrșirea lui a fost justificată.

Sinonimul cuvântului absolvire

Testează-te!