Sinonime acreditat

Cuvântul „acreditat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
• răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
• reglementar - legal, statutar, oficial
• sacramental - sacru, sfințit, consacrat, inviolabil
• ședință - consfătuire, adunare, întrunire, reuniune (oficială)
• tradițional - îndătinat, consacrat, obișnuit, bătrânesc, conservat
• trăinicie - rezistență, durabilitate, soliditate
• validitate - valabilitate, autenticitate
• valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
• variabilitate - instabilitate, schimbare, inconstanță, labilitate
• virtualitate - posibilitate, probabilitate, ipoteză, perspectivă
• faimos - vestit, celebru, reputat, prestigios, consacrat, glorios
• fluctuație - oscilație, instabilitate, variație, nestatornicie, mobilitate, inconsecvență
• galanterie - curtenie, curtoazie, amabilitate, gentilețe, obiecte, mărunțișuri, îmbrăcăminte (în magazine)
• gentilețe - amabilitate, politețe, atenție, curtoazie, drăgălășenie

Dex acreditat

• acreditát1 1 Atestare. 2 Acreditare (2).
• acreditat2, ~ă 1-2 , (Fin) (Persoană) care beneficiază de un credit. 3 ( diplomați) Numit oficial ca reprezentant permanent într-o țară străină. 4 Recunoscut (oficial).
• ACREDITÁT, -Ă, acreditați, -te, (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. – acredita.
• ACREDITÁT, -Ă, acreditați, -te, (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. – acredita.
• ACREDITÁT, -Ă (adesea ) Împuternicit ca reprezentant plenipotențiar. / < acredita].
• ACREDITÁT, -Ă (și s.) împuternicit ca reprezentant diplomatic. (< acredita)
• acredita 1 (Fin) A deschide cuiva un credit comercial. 2 A numi un reprezentant diplomatic permanent într-o țară străină. 3 A ~ o idee A susține o idee.
• ACREDITÁ, acreditez, I. 1. A numi un reprezentant diplomatic permanent (ambasador, ministru plenipotențiar) într-o țară străină. ♦ A împuternici o persoană într-o anumită calitate. 2. A crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca ceva să apară, să devină credibil. – Din accréditer.
• ACREDITÁ, acreditez, I. 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. 2. A crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o știre etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile. – Din accréditer.

Sinonimul cuvântului acreditat

Testează-te!