Dicționar de sinonime
Sinonime ademenire
Cuvântul „ademenire” are următoarele sinonime:
ademenire ( substantiv )
- ademeneală
- amăgire
- atracție
- atragere
- ispită
- ispitire
- înșelare
- înșelăciune
- înșelătorie
- momire
- păcăleală
- păcălire
- păcălit
- prostire
- prostit
- seducere
- seducție
- tentare
- tentație
- trișare
- pingelire
- pingeluială
- pingeluire
- nadă
- prilestire
- aromire
- blaznă
- iscușenie
- măglisitură
- năpastă
- prilăstire
- săblaznă
- scandală
- iluzionare
- mâgliseală
- mâglisire
- adimenire
- păcală
- celșag
- celuială
- celuire
Sinonime Apropiate
- tentație - ademenire, ispită, momeală, atracție, seducție
- ispită - tentație, ademenire, seducție, păcat, greșeală
- nadă - momeală, amorsă, ispită, tentație, amăgire, cursă, înăditură, legătură
- atracție - tentație, ispită, aptitudine, dispoziție, farmec, miraj
- cursă - alergare, drum, itinerar, capcană, prinzătoare, laț, atragere, ademenire, ispită
- cacealma - păcăleală, înșelătorie
- decepție - dezamăgire, deziluzie, înșelare
- dus - absent, îngândurat, preocupat, absorbit, pierdut, păcălit, ademenit, amăgit, prostit
- amăgeală - amăgire, momeală, minciună, mistificare, înșelare
- spera - a nădăjdui, a aștepta, a conta, a dori, a aspira, a-și imagina, a prevedea, a crede
- tripotaj - escrocherie, potlogărie, înșelătorie
- zurbagiu - certăreț, abraș, scandalagiu, răzvrătit, rebel
- falsitate - neadevăr, inexactitate, înșelătorie, denaturare, plăsmuire, escamotare, minciună, deformare, ipocrizie
- farsă - piesă (veselă), comedie, glumă, păcăleală, festă, ghidușie
- fascinație - fermecare, seducție, vrajă, farmec, subjugare, încântare, captivare
Dex ademenire
- ademenire 1 Determinare a cuiva prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase să participe la o acțiune ademeneală, atragere, ispitire, tentare. 2 Inducere în eroare abuzând de încrederea cuiva amăgire, înșelare, momire (1), prilestire, aromire, celuire. 3 Seducere (1).
- ADEMENÍRE, ademeniri, Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; faptă sau vorbă prin care se ademenește. – ademeni.
- ADEMENÍRE, ademeniri, Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. 1. Atragere, ispitire, momire; (concretizat) mijloc, faptă sau vorbă prin care se ademenește. Începu... ademenirea oamenilor de care era nevoie pentru... lucrări. PAS, L. I 153. 2. (Neobișnuit) Încîntare, admirație. Pe poalele Sinaii mergînd, mă rătăcisem, Atras tot înainte de-un farmec fioros în umbra tupilată sub codru maiestos. Pe-o culme-n discul lunii o fantasmă zărisem Și plin de-ademenire în față mă oprisem. ALECSANDRI, P. III 503. – Variantă: (regional) adimeníre (NEGRUZZI, S. I 55)
- ADEMENÍRE, ademeniri, Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. 1. Atragere, ispitire, momire, seducere; faptă sau vorbă prin care se ademenește. 2. (Rar) Încântare, admirație.
- ademenire f. 1. atragere (amăgitoare); 2. iluziune.
Sinonimul cuvântului ademenire