Dicționar de sinonime
Sinonime albăstri
Cuvântul „albăstri” are următoarele sinonime:
albăstri ( verb )
- a [se] înălbăstri
- a [se] mierii
- învineți
- a scrobi
- a sini
- a vineți
- a mierii
- a sinili
- a se învineți
- a înălbăstri
- a învineți
Sinonime Apropiate
- grozăvie - nenorocire, calamitate, oroare, flagel, dezastru, năpastă, prăpăd, pustiire, sinistru
- jalnic - trist, dureros, sfâșietor, de plâns, lugubru, funerar, sinistru, deplorabil, lamentabil
- brumăriu - fumuriu, vinețiu
- catastrofă - dezastru, calamitate, flagel, grozăvie, năpastă, urgie, nenorocire, sinistru, pacoste
- demonic - diabolic, drăcesc, infernal, oribil, sinistru, execrabil
- apocaliptic - îngrozitor, înfiorător, sinistru, cumplit
- instalație - montare, așezare, aparatură, mecanism, mașini
- pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
Dex albăstri
- albăstrí 1 A colora în albastru (2). 2 A deveni albastru (2). 3 ( lapte) A se subția și a se face albastm (2). 4 via A avea o lucire albastră (2). 5 A răspândi o lumină albastră (2). 6 A se îmbrăca în haine orășenești (albastre) albăstrăn. 7 A clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală (2).
- ALBĂSTRÍ, albăstresc, IV. 1. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. și A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.
- ALBĂSTRÍ, albăstresc, IV. 1. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a colora, a vopsi în albastru. Am albăstrit prea tare lîna. ◊ Laptele se albăstrește cînd îl subțiem cu apă. ♦ A clăti rufele, după spălare, în apă amestecată cu albăstreală. 2. A căpăta, a avea, a răspîndi o lucire albastră. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139. Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116. Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76. 3. (Popular, despre ciocoi; A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei). albăstrime. Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM.
- ALBĂSTRÍ, albăstresc, IV. 1. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru2.