Dicționar de sinonime
Sinonime anapoda
Cuvântul „anapoda” are următoarele sinonime:
anapoda ( adverb )
- aiurea
- prost
- rău
- brambura
- alandala
- pe dos
- pe de-a-ndoaselea
- în dezordine
- la întâmplare
Sinonime Apropiate
- brambura - alandala, aiurea, haotic, dezordonat, fără rost, anapoda
- stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
- babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
- zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
- greșit - incorect, eronat, inexact, smintit, fals, nefondat, rău, nepotrivit, prost
- haplea - nătărău, prost, mâncău
- harababură - dezordine, învălmășeală, haos, babilonie, aiureală
- măgar - asin, nătărău, prost, nerod, îndărătnic, recalcitrant, obraznic, insolent, impertinent
- cârpaci - peticar, pantofar (prost), târâie-brâu, ageamiu
- puhoi - torent, șuvoi, râu, revărsare, val
- periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
- răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
- răvășeală - dezordine, haos, brambureală
- regreta - a se căi, a-i părea rău, a avea remușcări
- sămânță - bob, grăunte, sursă, izvor, germene, cauză, motiv, pretext, specie
Dex anapoda
- anápoda 1 Pe dos. 2 Cu totul în altă direcție. 3 Altfel decât trebuie. 4 În mare dezordine. 5 A se uita ~ (peste câmp) A se uita cruciș. 6 ( femei; ) A umbla ~ A umbla cu vorbe din casă-n casă și a nu-și vedea de rostul casei. 7 ( oameni) Afurisit. 8 Pe dos.
- ANÁPODA Pe dos, de-a-ndoaselea; altfel, în altă direcție decât trebuie. – Din anápoda.
- ANÁPODA Pe dos, de-a-ndoaselea, în dezordine; în altă direcție decît trebuie. Sus, într-o fereastră, s-a ivit un cap cu coade roșcovane, adunate anapoda într-o basma pestriță. GALAN, Z. R. 9. Apoi dă! cum n-or merge trebile anapoda, dacă nime n-a voit să m-asculte? ALECSANDRI, T. 124. ◊ (Adjectival, invariabil) Un om anapoda. ◊ El întoarce căruța fără să se uite la mine, o ia pe-un drum anapoda și se duce. PREDA, Î. 92. Urmînd drumul vechi ... vom face ceva anapoda. GHEREA, ST. CR. I 40. ♦ În neștire, la întîmplare, orbește. Eram șapte-opt pe terasă... Coboram anapoda treptele tocite spre canal. CAMIL PETRESCU, T. II 225. Chiar și porcii trîndavi se iuțiră, pornind-o anapoda, guițînd. DELAVRANCEA, S. 198. – Variantă; (regional) anápăda (CREANGĂ, A. 53)
- ANÁPODA Pe dos, de-a-ndoaselea; în altă direcție decât trebuie. Îi merg treburile anapoda (ISPIRESCU). ♦ Zăpăcit, dezorientat. Coboram anapoda treptele tocite (CAMIL PETRESCU). – anapoda.
- ANÁPODA2 adj. invar. Care șochează prin felul său de a fi; ciudat; bizar; neobișnuit; straniu. Om ~. /<ngr. anápoda
Antonime anapoda
- Anapoda ≠ cumsecade