Sinonime asfinți

Cuvântul „asfinți” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• înserare - amurg, apus, asfințit, seară, crepuscul, chindie
• amurg - înserare, asfințit, apus, crepuscul, seară
• amurgi - a însera, a înnopta, a asfinți
• apus - asfințit, amurg, crepuscul, înserare, declin, decădere, vest, occident
• apune - a asfinți, a scăpăta, a declina, a coborî, a se culca (soarele)
• crepuscul - amurg, apus, înserare, chindie, asfințit, declin
• declina - a refuza, a respinge, a renunța, a abandona, a nu lua asupra, a apune, a scăpăta, a coborî, a asfinți
• asfințit - amurg, apus, înserat, înserare, întunecare
• coborî - a descinde, a se da jos, a scoborî, a cădea, a se lăsa, a învălui, a apune, a asfinți, a declina
• perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
• potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
• ucide - a omorî, a răpune, a doborî, a asasina, a distruge, a achita
• seară - înserare, amurg, crepuscul
• interferență - întretăiere, suprapunere, întrepătrundere, amestec
• introduce - a vârî, a băga, a insera, a include, a adăuga, a institui, a fixa, a stabili, a iniția

Dex asfinți

• asfințí 1 ( soare și astre) A apune. 2 (Rar) A se face noapte. 3 (; ; ) A-i ~ (cuiva) ochii A i se închide ochii de somn. 4 (; complementul este „ochii”) A întuneca.
• ASFINȚÍ, 3 asfințește, IV. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ A merge spre declin. – A3 + sfânt.
• ASFINȚÍ, 3 asfințește, IV. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ A merge spre declin. – A3 + sfânt.
• ASFINȚÍ, 3 asfințește, IV. 1. (Despre soare și, în general, despre aștri) A apune, a scăpăta. În fața mea soarele asfințește, valea se umple de umbră, toate se-ntunecă și se șterg. VLAHUȚĂ, O. A. II 69. Luna în cer au asfințit. CREANGĂ, P. 275. De dragul dumitale Știe chiar și sfîntul soare, Că la tine cînd privește Stă și nu mai asfințește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. ◊ (Poetic, despre lumină) Mare obștie-l urmează și pe culme se lățește Precum aburii pe baltă cînd lumina asfințește. ALECSANDRI, P. A. 45. ◊ A se apropia de sfîrșit, a merge spre declin. Gloria acestui scriitor asfințește. 2. (Despre ochi) A se închide. picura de somn și din cînd în cînd îi asfințeau ochii. SADOVEANU, D. P. 145. Citea pînă tîrziu, de-i asfințeau ochii, lîngă feștila de seu. SADOVEANU, M. C. 75.
• ASFINȚÍ, 3 asfințește, IV. 1. (Despre soare sau alți aștri) A apune, a scăpăta. ♦ A merge spre declin. 2. (Despre ochi) A se închide. – Din a3 + sfânt.
• A ASFINȚÍ pers. 3 ~éște intranz. (despre aștri) A se lăsa după orizont; a apune; a scăpăta; a coborî. /a + sfânt
• asfințì v. a apune (de soare, lună, stele). .

Antonime asfinți

• A asfinți ≠ a răsări

Sinonimul cuvântului asfinți

Testează-te!