Dicționar de sinonime
Sinonime bălălăi
Cuvântul „bălălăi” are următoarele sinonime:
bălălăi ( verb )
- bălăbăni
- clătina
- legăna
Sinonime Apropiate
- clătina - a balansa, a clăti, a oscila, a legăna, a bascula, a bălăbăni, a bâțâi, a pendula, a se împletici
- flutura - a fâlfâi, a clătina, a legăna, a agita, a mișca, a vântura
- legăna - a oscila, a balansa, a clătina, a se amăgi, a se înșela
- legănat - oscilant, clătinat, balansat, tărăgănat, lent
- balans - pendulare, oscilare, clătinare, legănare
- clăti - a clătina, a legăna, a balansa, a clinti, a zdruncina, a deplasa, a limpezi (rufe)
- cumpăni - a cântări, a echilibra, a compensa, a pondera, a se legăna, a balansa, a se clătina, a șovăi, a oscila
- bălăbăneală - legănare, clătinare, oscilare, pendulare
- zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
- zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
- șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- hâțâi - a clătina, a zgâlțâi, a balansa
- nesigur - nehotărât, dezorientat, îndoielnic, incert, problematic, ezitant, șovăitor, clătinat, riscant
- bascula - a oscila, a se legăna, a șovăi, a fi indecis
Dex bălălăi
- bălălăi 1-2 A (se) bălăbăni (1-2).
- BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, IV. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.
- BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, IV. A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.
- BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, IV. A se mișca, a se legăna, a se clătina într-o parte și într-alta ca un om nesigur pe pasul său, ori ca un obiect spînzurat, în bătaia vîntului; a bănănăi, a se bălăbăni. Fîntîna părăsită... asupra căreia a jale scîrțîia, bălălăind în bătaia vîntului, cumpăna ce tot se mai ținea pe crăcana miei furci butucoase. VLAHUȚĂ, N. 122. Mă cam strînge la coate și-n spate. – Da ce vrei?... să bălălăiești ca într-un sucman? ALECSANDRI, T. I 136. ◊ (Urmat de determinări introduse prin «din») Stenon, ce-n adunare înșiră cum îi vine Și vrute și nevrute, ca moara cea stricată... Din mîni bălălăiește, întocmai ca din limbă. NEGRUZZI, S. II 226.
- BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, IV. A se bălăbăni (1). – Onomatopee.
- bălălăì v. Mold. V. bănănăì: să bălălăești ca într’un suman AL.
- bălălău1 Mâncare făcută din mămăligă, unt și brânză.
- bălălău2, ~aie 1-3 Bălăbănit2 (1-3). 4-5 Prostănac care umblă cu mâinile bălăbănind. 6 Variantă a jocului bâza.
- pălălăi2 bălălăi
- pălălău2, ~ăie bălălău