Sinonime bănănăi

Cuvântul „bănănăi” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• clătina - a balansa, a clăti, a oscila, a legăna, a bascula, a bălăbăni, a bâțâi, a pendula, a se împletici
• flutura - a fâlfâi, a clătina, a legăna, a agita, a mișca, a vântura
• legăna - a oscila, a balansa, a clătina, a se amăgi, a se înșela
• legănat - oscilant, clătinat, balansat, tărăgănat, lent
• balans - pendulare, oscilare, clătinare, legănare
• clăti - a clătina, a legăna, a balansa, a clinti, a zdruncina, a deplasa, a limpezi (rufe)
• cumpăni - a cântări, a echilibra, a compensa, a pondera, a se legăna, a balansa, a se clătina, a șovăi, a oscila
• bălăbăneală - legănare, clătinare, oscilare, pendulare
• zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
• zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
• șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
• zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
• hâțâi - a clătina, a zgâlțâi, a balansa
• nesigur - nehotărât, dezorientat, îndoielnic, incert, problematic, ezitant, șovăitor, clătinat, riscant
• bascula - a oscila, a se legăna, a șovăi, a fi indecis

Dex bănănăi

• bănănăí 1-2 A bălăbăni (1-2).
• BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, IV. A se bălăbăni. – Formație onomatopeică.
• BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc (bănắnăi), IV. A se bălăbăni. – Formație onomatopeică.
• BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc și bănănăi, IV. (Mai ales despre unele părți ale corpului) A se mișca într-o parte și într-alta, a se clătina, a se legăna; a se bălăbăni. Mînile îi bănănăiau în toate părțile. DELAVRANCEA, H. T. 167. Se clătina pe picioare, capul îi bănănăia pe umeri, brațele-i curgeau moi și grele de-a lungul trupului. VLAHUȚĂ, O. A. 160. Capul îi bănănăia într-o parte și într-alta de parcă își rupsese junghetura. ISPIRESCU, L. 106.
• BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, IV. A se mișca într-o parte și într-alta; a se clătina; a se bălăbăni. – Onomatopee.
• bănănăì v. 1. a se clătina sau legăna (vorbind de clopot și de corp): corpul îi bănănăia într’o parte și într’alta ISP.; 2. a umbla șovăind. [Onomatopee, ca și varianta-i mold. bălălăi).
• bălălăĭésc (est) și bănănăĭésc (vest) v. intr. (var. din bădădăiesc. V. dănănăĭesc, pălălăĭesc). Fam. Mă clatin fiind atîrnat orĭ slăbit de beție, de boală ș.a.: niște cĭobote bălălăĭaŭ în vînt la ușa ciobotăriĭ, lunganuluĭ îi bălăbăĭaŭ mînile cînd mergea, bețivu bălălăĭa în mers.
• bănănăĭésc V. bălălăĭesc.
• BĂNĂNĂÍ vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.
• bănănăi BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA.

Sinonimul cuvântului bănănăi

Testează-te!