Sinonime beatitudine

Cuvântul „beatitudine” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc
• euforie - fericire, încântare, bucurie, beatitudine
• dulceață - bucurie, încântare, fericire, blândețe, bunătate, duioșie, bunăvoință, plăcere, voluptate
• extaz - adorație, încântare, farmec, euforie
• magie - vrajă, vrăjitorie, farmec, fermecătură, solomonie, încântare, euforie, fascinație
• bucurie - mulțumire, satisfacție, plăcere, desfătare, euforie
• desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
• incantație - încântare, desfătare, euforie
• sacralitate - sfințenie, puritate
• satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
• tihnă - răgaz, odihnă, pace, repaus, calm, comoditate
• babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
• vlăstar - lăstar, copăcel, urmaș, copil, descendent, coborâtor
• bâlci - târg, piață, iarmaroc, zăpăceală, aiureală, încurcătură
• fermeca - a încânta, a captiva, a ademeni, a fascina, a extazia, a cuceri, a vrăji, a descânta, a meni

Dex beatitudine

• beatitudíne 1 Extaz religios. 2 Stare de totală fericire.
• BEATITÚDINE 1. Stare ideală de înțelepciune la Aristotel, stoici, Spinoza etc. 2. (În patologia mintală contemporană) Euforie permanentă, însoțită de indiferență față de împrejurările exterioare. 3. Stare de fericire deplină. – Din beatitudo, -inis. béatitude.
• BEATITÚDINE Stare de fericire deplină. – Din beatitudo, -inis. béatitude.
• BEATITÚDINE Stare de fericire deplină. O liniște senină, un soi de cerească beatitudine îmi cuprinse ființa mea întreagă. HOGAȘ, M. N. 159. ◊ (Poetic) Cînd vine întunericul... toată beatitudinea în care se află scufundat ținutul poate fi auzită. BOGZA, C. O. 159. ◊ (Ironic) Am intrat în starea de beatitudine – sînt complet ramolit. CARAGIALE, O. VII 90. – Pronunțat: be-a-.
• BEATITÚDINE Stare de fericire deplină. – béatitude ( beatitudo, -inis).
• BEATITÚDINE Stare de fericire deplină, de încântare, stare patologică de euforie permanentă, de indiferență față de situațiile și întâmplările din jur. .
• BEATITÚDINE 1. stare de fericire deplină. 2. stare patologică de euforie permanentă. (< lat. beatitudo, fr. béatitude)
• BEATITÚDINE f. Stare de fericire deplină; euforie; extaz. /<lat. beatitudo, ~inis
• beatitudine f. fericire perfectă de care se bucură aleșii în împărăția cerurilor.
• *beatitúdine f. (lat. beatitúdo -údinis). Fericire supremă și eternă. Cele opt beatitudini, cele opt fericirĭ ale evangheliiĭ.

Sinonimul cuvântului beatitudine

Testează-te!