Dicționar de sinonime
Sinonime bifurcație
Cuvântul „bifurcație” are următoarele sinonime:
bifurcație ( substantiv )
- bifurcare
- înfurcitură
- despărțire
- desfacere
- scindare
- separație
- separare
- diviziune
- branșă
- bretea
- intersecție
Sinonime Apropiate
- desfacere - despărțire, separare, descompunere, dizolvare, dezorganizare, desființare, anulare, reziliere, vânzare
- divorț - despărțire, desfacere, separare
- dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
- diviziune - împărțire, separare
- secesiune - separare, despărțire, rupere
- răspântie - răscruce, întretăiere, încrucișare, intersecție, nod
- schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
- sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
- sector - zonă, parte, porțiune, raion, domeniu, branșă
- specialitate - domeniu, branșă, ramură, profesie, calificare
- cruce - troiță, răscruce, răspântie, intersecție, suferință, chin
- fracțiune - fragment, parte, frântură, bucată, diviziune
- fragment - parte, frântură, fracțiune, diviziune, porție, bucată, pasaj, text, extras
- gradație - diviziune
- întretăiere - interferență, intersecție, încrucișare, răscruce, răspântie
Dex bifurcație
- bifurcație 1-2 Bifurcare (1-2).
- BIFURCÁȚIE, bifurcații, Bifurcare. – Din bifurcation.
- BIFURCÁȚIE, bifurcații Faptul de a bifurca; locul unde se bifurca un drum. Bifurcația unui drum. – Pronunțat: -ți-e.
- BIFURCÁȚIE, bifurcații, Bifurcare; locul unde se bifurcă ceva. – bifurcation.
- BIFURCÁȚIE Bifurcare; loc unde se bifurcă un drum; răscruce. .
- BIFURCÁȚIE bifurcare; loc unde se bifurcă un drum, un râu etc. (< fr. bifurcation)
- BIFURCÁȚIE s. bifurcare, (pop.) înfurcitură. (~ unui drum.)
- BIFURCAȚIE bifurcare, înfurcitură. (~ unui drum.)