Dicționar de sinonime
Sinonime boier
Cuvântul „boier” are următoarele sinonime:
boier ( substantiv )
- aristocrat
- bogătaș
- chiabur
- ciocoi
- domn
- grof
- jupân
- medelnicer
- moșier
- stăpân
Sinonime Apropiate
- boierime - aristocrație, moșierime, nobilime, protipendadă
- domn - stăpân, posesor, jupân, domnitor, voievod, prinț, rege, monarh, om bogat
- tron - jeț, scaun regal, domnie, regalitate, stăpânire
- trona - a domni, a stăpâni, a domina, a guverna
- împărăție - imperiu, domnie, stăpânire, regat
- latifundiar - moșier, boier, mare proprietar
- magnat - nemeș, boier, aristocrat, nobil
- moșier - latifundiar, (mare) proprietar, boier
- aristocrație - nobilime, boierime
- ciocoi - arendaș, parvenit, cioclovină, moșier
- domni - a stăpâni, a domina, a guverna, a conduce
- domnitor - domn, stăpân, voievod, rege, suveran, monarh
- domniță - prințesă, jupâneasă
- domnie - stăpânire, cârmuire, guvernare, dominație, putere, scaun, coroană, sceptru
- sceptru - domnie, putere, monarhie
Dex boier
- boiér2 boar
- boiér1 1-2 Mare proprietar de pământ (care deținea, uneori, și funcție în stat). 3 Rangul de boier (2). 4 Persoană care are rangul de boier (2). 5 Funcția de boier (4). 6 Titlul de boier (4). 7 Perioada cât boierul (4) a exercitat această funcție. 8 Nobil. 9 Persoană cu atitudini și obiceiuri de aristocrat. 10 (Îpf; ) ~ gol Om mândru și sărac. 11 ~ de Divan Boier (1) care facea parte din Divanul domnesc. 12 ~ cu barbă Boier (1) de Divan. 13 ~ bașa Căpetenia boierilor (1). 13 -ul lumii Dracul. 14 Stăpân. 15 Căpetenie. 16 Om bogat. 17 Saț român, gospodar. 18 Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”) adresat persoanelor importante. 19 Arhon.
- BOIÉR, boieri, 1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Stăpân de moșii, beneficiind de anumite privilegii; persoană din aristocrația feudală; nobil. ♦ Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții de aristocrat. 2. Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcții administrative etc. – Din boljarinŭ ( boljare).
- BOIÉR, boieri, 1. Mare stăpân de pământ (care deținea, uneori, și o funcție înaltă în stat); persoană din aristocrația feudală; nobil; stăpân. ♦ Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții de aristocrat. 2. Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcții administrative etc. – Din boljarinŭ ( boljare).