Dicționar de sinonime
Sinonime branșă
Cuvântul „branșă” are următoarele sinonime:
branșă ( substantiv )
- ramură, domeniu, sector
- meserie, profesie, ocupație, slujbă, funcție
Alte sinonime:
- disciplină
- specialitate
branșa ( verb )
- a conecta
- a lega
- a atașa
Alte sinonime:
- a racorda
- a face un branșament
- a face legătura
- a uni
- branșă
Sinonime Apropiate
- serviciu - slujbă, ocupație, funcție, post, domeniu, sector, secție
- specialitate - domeniu, branșă, ramură, profesie, calificare
- sector - zonă, parte, porțiune, raion, domeniu, branșă
- domeniu - latifundiu, moșie, proprietate, sferă, ramură, sector, tărâm, câmp, cerc
- disciplină - ordine, rânduială, regulă, supunere, ascultare, conformare, domeniu, ramură, sector
- funcție - post, serviciu, slujbă, profesie, grad, rang, poziție, rol, sarcină
- îndeletnicire - ocupație, meserie, profesie, profesiune, activitate
- sferă - glob, domeniu, sector, cerc, mediu
- slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
- teren - loc, porțiune, parcelă, lot, sol, pământ, regiune, domeniu, sector
- zonă - regiune, sector, suprafață, domeniu, spațiu, porțiune
- huzmet - slujbă, serviciu, ocupație
- împrieteni - a se lega, a se simpatiza, a se iubi, a se atașa
- înnădi - a lega, a atașa, a împleti
- înnoda - a înnădi, a împreuna, a lega, a uni, a atașa
Dex branșă
- branșă 1 Ramură, sector, secție în industrie, în negoț, în meserii. 2 Domeniu de activitate. 3 Specialitate. 4 De ~ Specialist.
- BRÁNȘĂ, branșe, Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ De branșă = de meserie; specialist. – Din branche.
- BRÁNȘĂ, branșe, Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț, tehnică etc.). Femeia participă... în toate branșele economice și sociale. SAHIA, U.R.S.S. 108. ◊ De branșă = de meserie, de specialitate, specialist. Este funcționar bun, dar nu e de branșă.
- BRÁNȘĂ, branșe, Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ De branșă = de meserie; specialist. – branche.
- BRÁNȘĂ Ramură de activitate; specialitate în negoț, în meserii etc. ◊ De branșă = de meserie; specialist. .
- BRÁNȘĂ ramură, specialitate, domeniu de activitate. (< fr. branche)
- BRÁNȘĂ ~e f. 1) Diviziune a unei discipline științifice sau a unei activități practice; ramură; specialitate. * De ~ de meserie. /<fr. branche
- branșă f. 1. ramură, diviziune specială a unei științe; 2. profesiune, specialitate (= fr. branche).
- *bránșă f., pl. e (fr. branche, ramură. V. brîncă). Barb. Ramură, specialitate: branșa cizmăriiĭ. - Rom. corect: ramură.
- branșa 1 A face un branșament (de conductă). 2 A face legătura unui electric cu firul principal.