Dicționar de sinonime
Sinonime briză
Cuvântul „briză” are următoarele sinonime:
briză ( substantiv )
- adiere
Alte sinonime:
- boare
- vânt
- vântuleț
- vântișor
- zefir
- suflare
- suflu
Sinonime Apropiate
- suflare - adiere, boare, vântișor, vietate, ființă, om, lume, respirație, suflu
- suflu - suflare, adiere, boare, respirație, elan, avânt, pornire, entuziasm
- flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
- gratie - farmec, gingășie, charismă, drăgălășenie, șarm, finețe, mlădiere, zveltețe, suplețe
- aură - adiere, boare, vântuleț, aureolă, nimb, faimă, reputație
- canaliza - a salubriza, a asana, a îndrepta, a orienta, a dirija
- curățenie - dereticare, ordonare, debarasare, salubrizare, purificare, laxativ, purgativ, purgație, limpezime
- emanație - emitere, emanare, degajare, efluviu, răspândire, radiere, împrăștiere
- boare - adiere, vântuleț, zefir
- undă - val, talaz, șuvoi, adiere, aer
- bătaie - lovire, ciocnire, izbitură, lovitură, încăierare, răfuială, păruială, corecție, bătălie
- dezvoltare - creștere, amplificare, mărire, extindere, lărgire, evoluție, progres, desfășurare, emanare
Dex briză
- bríză 1 Vânt ușor, care suflă regulat la țărmul mării ziua, de la mare spre uscat, iar noaptea în sens invers. 2 Boare.
- BRÍZĂ, brize, Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; adiere, boare. – Din brise.
- BRÍZĂ, brize, Vînt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; boare. O briză... se menținea încă îndărătnică, stricînd linia de front a navelor în larg.
- BRÍZĂ, brize, Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. – brise.
- BRÍZĂ Vânt ușor, regulat, de la țărmul mării, care suflă în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. ♦ Adiere, boare. .
- BRÍZĂ vânt periodic ușor, care suflă la țărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineața spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)
- BRÍZĂ ~e f. 1) Vânt ușor, regulat, care suflă la țărmul mării, ziua înspre uscat, iar noaptea înspre mare. 2) fig. Suflare ușoară, răcoroasă și plăcută (de vânt); boare; adiere. /<fr. brise
- bríză (bríze), – Vînt ușor, adiere, boare. brise.