Sinonime emanație

Cuvântul „emanație” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• diseminare - împrăștiere, difuziune, dispersare, răspândire
• exalație - emanație, degajare, exaltare, aburi, damf, vapori, miros
• fluid - lichid, gaz, emanație, efluviu
• gaz - emanație, efluviu, petrol
• emisiune - transmisie, program, propagare, degajare, răspândire, serie (filatelie)
• stângăcie - neîndemânare, nepricepere
• talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
• zvârlitură - aruncătură, zvârlire, împrăștiere
• incomparabil - extraordinar, unic, nepereche, excepțional, fără asemănare
• iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
• înrudire - rudenie, neam, afinitate, analogie, asemănare, concordanță, congruență, potrivire
• măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
• meșterie - meserie, meșteșug, profesiune, pricepere, iscusință, îndemânare
• nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
• afinitate - înrudire, asemănare, analogie, potrivire, congruență

Dex emanație

• emanație 1 Degajare a unui miros, gaz, a căldurii dintr-un corp. 2 Ceea ce se degajă exalație. 3 ~ vulcanică Emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanului. 4 Produs al acestei activități, reprezentat prin bioxid de carbon, amoniac, hidrogen, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen 5 Gaz radioactiv, obținut prin dezintegrarea elementelor radioactive. 6 Emisie. 7 Ceea ce își are originea într-un lucru oarecare. 8 Răspândire. 9 Exalație (5).
• EMANÁȚIE, emanații, 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); ceea ce se degajează, ceea ce se emană. ◊ Emanație vulcanică = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; b) produs al acestei activități, reprezentat prin bioxid de carbon, hidrogen, amoniac, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen etc. 2. Gaz radioactiv obținut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. – Din émanation, emanatio, -onis.
• EMANÁȚIE, emanații, (Și în forma emanațiune). 1. Emitere, degajare a unui gaz; (mai ales concretizat) ceea ce se degajă. În căldură are să se evaporeze alcoolul, umplînd odaia cu o emanațiune subtilă. CARAGIALE, O. VII 299. Soarele de amiazi varsă emanațiuni voluptoase de căldură în rariștea pădurii și subt umbra copacilor. ODOBESCU, S. III 35. 2. Gaz obținut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. – Variantă: emanațiúne (pronunțat -ți-u-)

Sinonimul cuvântului emanație

Testează-te!