Sinonime bunică

Cuvântul „bunică” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• bună - bunică
• sturlubatic - zvăpăiat, nebunatic, neastâmpărat
• suflet - conștiință, psihic, minte, cuget, inimă, simțire, spirit, bunătate, omenie
• veselie - voioșie, bună dispoziție, animație, jovialitate, haz, chef, petrecere, bairam
• zburdalnic - neastâmpărat, nebunatic, jucăuș, zglobiu, zvăpăiat
• zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit
• zvăpăiat - zburdalnic, zglobiu, nebunatic, alintat, ușuratic, zurliu, superficial
• flușturatic - neserios, nebunatic, ușuratic, frivol, nestatornic
• huzur - lăfăire, trândăvie, îmbuibare, belșug, bunăstare
• împăca - a domoli, a liniști, a calma, a îmbuna, a împăciui, a mulțumi, a satisface, a (se) reconcilia, a cădea de acord
• înflorire - progres, belșug, prosperare, avânt, propășire, bunăstare, podoabă, dichiseală, ornament
• înnobila - a perfecționa, a rafina, a înnoi, a înălța, a îmbunătăți
• lealitate - devotament, loialitate, consecvență, bună-credință, sinceritate, franchețe, fidelitate
• lumina - a străluci, a radia, a lud, a iradia, a scânteia, a sclipi, a se însenina, a se limpezi, a se răzbuna
• mărinimie - bunăvoință, generozitate, dărnicie, noblețe, bunătate, filantropie

Dex bunică

• bunícă 1 Mama mamei sau a tatălui. 2 Termen cu care se adresează cineva unei femei în vârstă. 3 Pe când era ~ a fată (mare) Demult.
• BUNÍCĂ, bunici, 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă2. ◊ (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + -ică.
• BUNÍCĂ, bunici, 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă2. ◊ (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + -ică.
• BUNÍCĂ, bunici, 1. Mama tatălui sau a mamei; Bună, mamă-bună, mamă-mare. Poate că-i căzuse scump bunicii nenea Dumitrache. STANCU, D. 6. Cu pănd nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. IOSIF, PATR. 9. Bunica spunea, spunea înainte, și fusul sfîr, sfîr, pe la urechi, ca un bondar. DELAVRANCEA, V. V. 256. ◊ (Pe) cînd era bunica fată (mare) = demult. De cînd învăț eu la gimnaziu? – De cînd era bunica fată! SADOVEANU, N. F. 148. 2. Termen afectuos cu care se adresează cineva unei femei bătrîne. mătușă. Doamna îi răspunse: Bine, bunico; dacă așa vă este obiceiul p-aci, așa să facem. ISPIRESCU, L. 63.
• BUNÍCĂ, bunici, 1. Mama tatălui sau a mamei. ◊ (Pe) când era bunica fată = demult. 2. Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Din bun2 + -ică.

Sinonimul cuvântului bunică

Testează-te!