Dicționar de sinonime

Sinonime bunăvoință

Cuvântul „bunăvoință” are următoarele sinonime:

bunăvoință ( substantiv )
  1. amabilitate, noblețe, generozitate
  2. silință, râvnă, zel
Alte sinonime:
  • afecțiune
  • cordialitate
  • prietenie
  • afabilitate
  • căldură
  • atenție
  • solicitudine
  • serviabilitate
  • îngăduință
  • înțelegere
  • mărinimie
  • milă
  • milostenie
  • priință
  • musaadea
  • sârg
  • proeresis
  • complezență
  • complăcere
  • bunătate
  • tragere de inimă


Sinonime Apropiate

  • bunătate - omenie, cumsecădenie, generozitate, noblețe, bunăvoință, amabilitate, blândețe
  • mărinimie - bunăvoință, generozitate, dărnicie, noblețe, bunătate, filantropie
  • zel - râvnă, ardoare, hărnicie, stăruință, sârguință, strădanie, silință
  • filantropie - dărnicie, mărinimie, generozitate, noblețe, binefacere, dar, donație
  • filotimie - dărnicie, generozitate, mărinimie, culanță, râvnă, ambiție
  • hărnicie - sârguință, râvnă, zel, vrednicie, silință, asiduitate, diligență, destoinicie
  • altruism - generozitate, dăruire, mărinimie, larghețe, noblețe
  • amabilitate - bunăvoință
  • caritate - generozitate, bunătate, dărnicie, omenie, noblețe
  • stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință
  • strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
  • umanitate - omenire, lume, neamul omenesc, umanitarism, altruism, generozitate
  • galanterie - curtenie, curtoazie, amabilitate, gentilețe, obiecte, mărunțișuri, îmbrăcăminte (în magazine)
  • gentilețe - amabilitate, politețe, atenție, curtoazie, drăgălășenie
  • gingășie - delicatețe, amabilitate, sensibilitate, grație

Dex bunăvoință

  • bunăvoință 1 Atitudine binevoitoare față de cineva bunătămare (1). 2 Tragere de inimă.
  • BUNĂVOÍNȚĂ 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. – Bună + voință (după benevolentia).
  • BUNĂVOÍNȚĂ 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. – Bună + voință (după benevolentia).
  • BUNĂVOÍNȚĂ 1. Purtare sau atitudine binevoitoare (față de cineva); îngăduință. Cu toată bunăvoința ce avea, se lehămstește și de binefacere și de tot. CREANGĂ P. 332. Solii... fură ascultați cu multă bunăvoință. BĂLCESCU, O. II 271. 2. Tragere de inimă (pentru a face ceva). Tovarășul acesta lucrează cu multă bunăvoință. – Forme gramaticale: bunăvoința, - bunăvoinței și (mai rar) bunei-voințe.
  • BUNĂVOÍNȚĂ 1. Purtare sau atitudine binevoitoare; îngăduință. 2. Tragere de inimă (pentru a face ceva); râvnă, zel, sârg. – Din bună + voință (după benevolentia).
  • BUNĂVOÍNȚĂ f. 1) Atitudine binevoitoare (față de cineva); dispoziție favorabilă; îngăduință. 2) rar Străduință deosebită; râvnă; zel. /bună + voință
  • bunăvoínță, bună-voínță saŭ búnă voínță f. Dispozițiune favorabilă față de cineva saŭ de ceva: grație bunăvoințeĭ luĭ saŭ buneĭ luĭ voințe.
  • bunavoință f. dispozițiune favorabilă pentru cineva.
  • bunăvoință, bunăvoinței
  • bunăvoință, bunei voințe


Sinonimul cuvântului bunăvoință

Sinonimul cuvântului bunăvoință


Testează-te!