Sinonime căpui

Cuvântul „căpui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• înhăța - a apuca, a prinde, a înșfăca, a umfla
• apuca - a lua, a prinde, a înhăța, a înșfăca, a se îndrepta, a porni, a se duce, a merge, a se orienta
• lua - a apuca, a prinde, a înhăța, a înșfăca, a deposeda, a priva, a confisca, a expropria, a ocupa
• captura - a prinde, a aresta, a înhăța, a apuca, a ocupa, a cuprinde, a robi, a cuceri
• tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
• întreprinde - a se apuca de, a executa, a face, a presta, a îndeplini
• apucătură - obicei, deprindere, uz, meteahnă, comportare
• căptuși - a dubla, a îngrașă, a pune peste, a îndesa, a ticsi, a burduși, a înghesui, a înhăța, a înșfăca
• cuprinde - a îmbrățișa, a înlănțui, a prinde, a apuca, a include, a conține, a îngloba, a avea, a încăpea
• deprindere - adaptare, acomodare, aclimatizare, însușire, obișnuință, învăț, apucătură, comportare, conduită
• obicei - deprindere, nărav, învăț, obișnuință, apucătură, tabiet, datină, cutumă, uz
• pironi - a fixa, a înțepeni, a țintui, a prinde, a imobiliza, a încremeni, a aținti, a concentra (atenția)
• răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
• recepționa - a primi, a prinde, a prelua, a recepta
• sesiza - a observa, a constata, a înregistra, a pricepe, a înțelege, a intui, a prinde, a pătrunde, a arăta

Dex căpui

• căpuí1 1-2 Aprinde pe cineva sau pe ceva (mai ales când caută să se ascundă, să scape) a prinde, a încăpui. 2 A obține. 3-4 A asigura viitorul, existența cuiva căpătui. 5 A căsători pe cineva a căpătui. 6 A avea în păstrare ceva.
• căpui2 A turti extremitatea liberă a corpului unui nit, pentru a forma al doilea cap1.
• CĂPUÍ, căpuiesc, IV. 1. ( și ) A pune mâna pe cineva; a prinde, a încăpui. 2. A obține, a-și procura; a încăpui. – Din kapni.
• CĂPUÍ, căpuiesc, IV. 1. A pune mîna pe cineva (care se ascunde ca să scape); a prinde. Au dat în grabă drumul la șoimi s-o prindă; și zburînd ei după dînsa, au căpuit-o îndată și au adus-o. SBIERA, P. 65. 2. A obține, a-și procura, a face rost de ceva, a se alege cu ceva. Norocire că nevasta și fata, ce nu visa la d-alde alea, se căpuiseră d-un ginere pe potriva lor. GHICA, A. 691. – Variantă: încăpuí (SADOVEANU, M. C. 33, CARAGIALE, O. III 38) IV.
• CĂPUÍ, căpuiesc, IV. 1. A pune mâna pe cineva; a prinde. 2. A obține, a-și procura. – kapni.
• căpuì V. a căpătui: așa căpuiț plecă ISP. .
• ÎNCĂPUÍ IV căpui.
• căpuĭésc v. tr. (ung. kapni, id. Cp. cu găbuĭesc). Rar. 1) Găbuĭesc, prind, surprind, pun mîna pe: l-a căpuit și l-a dus la arest. 2) (pin confuziune). Căpătuĭesc. V. refl. Mă căpătuĭesc: se căpuise cu multe. – Și încăpuĭesc (Munt.).
• încăpuĭésc, V. căpuĭesc.
• căpui ( 1 și 3 căpuiesc, căpuiască)

Sinonimul cuvântului căpui

Testează-te!