Dicționar de sinonime
Sinonime calfă
Cuvântul „calfă” are următoarele sinonime:
calfă ( substantiv )
- ucenic
Alte sinonime:
- șeged
- subiect
- sodal
- învățăcel
- șăgârt
Sinonime Apropiate
- învățăcel - discipol, elev, școlar, ucenic, cirac, calfă
- școlar - elev, ucenic, discipol, învățăcel
- martiraj - mucenicie, supliciu, tortură, chin, caznă, martiriu, suferință
- novice - începător, ucenic
- boboc - mugur, pui, puișor, ucenic, novice, începător, recrut
- cirac - discipol, elev, ucenic, învățăcel
- discipol - elev, ucenic, învățăcel, novice, continuator, adept, urmaș
- elev - școlar, învățăcel, ucenic, cirac, discipol, novice, începător
- martir - mucenic, erou
- neofit - începător, ucenic
- face - a realiza, a produce, a executa, a efectua, a făuri, a alcătui, a făptui, a săvârși, a îndeplini
- nou - recent, actual, modern, proaspăt, neuzat, nefolosit, netocit, nepurtat, neîncercat
Dex calfă
- cálfă Lucrător calificat după o perioadă de ucenicie.
- CÁLFĂ, calfe, Lucrător care, după o perioadă de ucenicie, lucra un timp la patronul său. – Din kalfa.
- CÁLFĂ, calfe, Lucrător calificat după o perioadă de ucenicie. – Din kalfa.
- CÁLFĂ, calfe, (În orînduirea feudală și în mica producție meșteșugărească din orînduirea capitalistă) Lucrător care primește o calificare într-o meserie sau în comerț după terminarea perioadei de ucenicie și care, în timpul breslelor, era obligat să lucreze încă un anumit timp la patronul său pentru o leafă mică. trimiseră vorbă... calfelor să înhame caii. GALACTION, O. I 265. Acum ești calfă, ai scăpat de ucenicie. ISPIRESCU, L. 370. O calfă de dulgher stîngaci ciopîrțește bîrna care ieșise mîndră din pădurile unde... ea a crescut în largul ei. ODOBESCU, S. III 166. Sînt tînăr cu educație... calfă de spițer. ALECSANDRI, T. 1159.
- CÁLFĂ, calfe, Lucrător calificat după o perioadă de ucenicie (obligat, în timpul breslelor, să mai lucreze o perioadă de timp la patronul său, pentru o leafă mică). – kalfa.
- CÁLFĂ ~e f. înv. Muncitor calificat care, după o perioadă de ucenicie, era obligat să mai lucreze un timp în atelierul patronului. /<turc. kalfa
- calfă m. cel ce a învățat un meșteșug și începe a-l practica. .
- cálfă f., pl. e (turc. kalfa, d. ar. kalife, subsitut, succesor, calif, pl. halifa, funcționarĭ). Ucenic care a învățat meseria și poate lucra singur.
- calfă, -fe (o calfă).