Sinonime carie

Cuvântul „carie” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
• cavitate - adâncitură, gaură, scobitură, spărtură
• breșă - spărtură, gaură, deschizătură
• prisacă - stupărie, stupină, albinărie, prisăcărie
• răsuflătoare - aerisire, deschidere, gaură
• recluziune - închisoare, detenție, pușcărie, arest
• scobitură - cavitate, adâncitură, gaură, văgăună
• temniță - închisoare, pușcărie, penitenciar, arest, răcoare, zdup
• zdup - închisoare, pușcărie
• fisură - crăpătură, spărtură, plesnitură
• frântură - bucată, fragment, crâmpei, porțiune, parte, fărâmă, fractură, spărtură
• găvan - scobitură, adâncitură, cavitate, gaură, strachină, blid, borcan, chisea, delușor
• gherlă - închisoare, arest, temniță, ocnă, pușcărie
• hârb - ciob, sfărâmătură, spărtură, țandără, blid, cratiță, strachină, farfurie
• închisoare - temniță, arest, pușcărie, penitenciar, celulă, gherlă

Dex carie

• carie 1 Leziune de natură microbiană sau chimică a dinților, a oaselor și care, prin evoluție formează o cavitate găunoșire. 2 Boală a boabelor de grâu nedefinită mai îndeaproape. 3 Putrezire a părții lemnoase a arborilor. 4 Defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate.
• CÁRIE, carii, 1. Leziune de natură microbiană sau chimică a dinților, a oaselor și care, prin evoluție, formează o cavitate. 2. Defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. – Din carie, caries.
• CÁRIE, carii, Leziune într-un dinte sau într-o măsea, caracterizată prin măcinare înceată și progresivă. – Pronunțat; -ri-e.
• CÁRIE, carii, Boală caracterizată prin măcinarea progresivă a dintelui. – carie ( caries).
• CÁRIE 1. Boală a dinților, caracterizată prin măcinarea înceată și progresivă a smalțului și a dentinei. 2. Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. .
• CÁRIE 1. boală a dinților prin măcinare lentă și progresivă a smalțului și a dentinei. ◊ supurație interstițială a țesutului osos. 2. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. ◊ degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari. (< fr. carie, lat. caries)
• CÁRIE ~i f. 1) Leziune a dinților care, prin evoluție, formează o cavitate, provocînd distrugerea smalțului și a dentinei. 2) metal. Defect al pieselor turnate, provocat de gaze. /<fr. carie, lat. caries

Sinonimul cuvântului carie

Testează-te!