Dicționar de sinonime
Sinonime cauza
Cuvântul „cauza” are următoarele sinonime:
cauză ( substantiv )
- motiv, pricină, considerent, mobil, rațiune, temei
- origine, obârșie, izvor, sursă
- proces, acțiune, judecată, pâră
cauza ( verb )
- a pricinui
- a determina
- a produce
- a provoca
- a genera
- a isca
Alte sinonime:
- provoca
- stârni
- aduce
- a cășuna
- a trage
- a declanșa
- a dezlănțui
- a naște
- a prilejui
- a stârni
- a scorni
- a pricini
- a prileji
- a crea
- a da
- a face
- a aduce
- a da naștere
- cauză
Sinonime Apropiate
- mobil - cauză, motiv, pricină, considerent, rațiune, temei
- considerent - idee, opinie, părere, argument, motiv, cauză, temei, rațiune, mobil
- determina - a cauza, a provoca, a pricinui, a isca, a naște, a produce, a fixa, a preciza, a hotărî
- genera - a produce, a cauza, a declanșa, a naște, a crea, a isca, a face, a pricinui
- motiv - cauză, pricină, rațiune, temei, dovadă, pretext, argument, scuză, prilej
- obârșie - origine, sursă, izvor, sorginte, matcă, început, cauză
- sămânță - bob, grăunte, sursă, izvor, germene, cauză, motiv, pretext, specie
- stârni - a isca, a scorni, a zgândări, a agita, a hăitui, a provoca, a determina, a pricinui, a ațâța
- isca - a stârni, a provoca, a declanșa, a determina, a produce, a se ivi, a apărea, a naște
- izvor - sursă, obârșie, sorginte, origine, germen, sămânță
- baștină - origine, obârșie, sursă, izvor
- bâză - temelie, fundament, suport, temei, valoare, esență, sursă, izvor, origine
- dezlănțui - a (se) declanșa, a isca, a stârni, a porni, a pune în mișcare, a provoca, a determina, a genera
- subiect - materie, problemă, temă, cauză, motiv, acțiune
- factor - cauză, mobil, condiție, determinant, poștaș
Dex cauza
- cauza 1-2 A fi cauza (1-2) unui fenomen a pricinui.
- CAUZÁ, cauzez, I. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. – Din causer, causare.
- CAUZÁ, cauzez, I. A fi cauza unei întîmplări (în special neplăcute, rele), a pricinui, a produce, a provoca. Grindina a cauzat pagube. – Pronunțat: ca-u-.
- CAUZÁ, cauzez, I. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. – După causer.
- CAUZÁ I. A fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări etc.; a pricinui, a produce. .
- CAUZÁ tr. a pricinui, a produce, a determina. (< fr. causer, lat. causari)
- A CAUZÁ ~éz tranz. A face să se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. /<fr. causer
- cauzà v. a fi cauza, a pricinui.