Dicționar de sinonime

Sinonime cerșetor

Cuvântul „cerșetor” are următoarele sinonime:

cerșetor ( substantiv )
  • milog
  • pomanagiu
  • calic
  • sărman
Alte sinonime:
  • sărac
  • mișel
  • colduș
  • manglitor


Sinonime Apropiate

  • milog - cerșetor, sărac, calic, mizer
  • sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
  • calic - sărac, nevoiaș, oropsit, sărman, zgârcit, avar, egoist, meschin
  • cerși - a cere, a se milogi, a cerșetori
  • zgârci - a se contracta, a se chirci, a se calici, a fi avar, a se lăcomi, a se scumpi
  • zgârcenie - avariție, calicie, meschinărie, lăcomie
  • zgârcit - avar, cărpănos, calic, lacom, zgârie-brânză, contractat, chircit
  • farsor - păcălici, posnaș, glumeț, mincinos, escroc, coțcar, impostor, șarlatan, șnapan
  • mișel - ticălos, netrebnic, mizerabil, păcătos, mârșav, infam, josnic, sărman, nevoiaș
  • nenorocit - nefericit, nenorocos, năpăstuit, sărman, mizer, nevoiaș, mișel, dezolat, trist
  • biet - sărman, nevoiaș, sărac, mizer, pauper, nenorocit, mizerabil, de plâns, umil
  • căciuli - a se ploconi, a se înjosi, a se linguși, a peria, a tămâia, a se milogi, a cerși
  • cărpănos - zgârcit, avar, egoist, harpagon, calic
  • egoist - meschin, individualist, calic
  • necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit

Dex cerșetor

  • cerșetor, ~oare 1-2 , (Om) care cerșește calic, pomanagiu.
  • CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, și Persoană care cere de pomană. – Cerși + -tor.
  • CERȘETÓR, -OÁRE și cerșitor.
  • CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, și Persoană care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. – Din cerși + -(i)tor.
  • CERȘETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care cerșește; calic; milog. /a cerși + suf. ~tor
  • cerșetor a. și m. care cerșește sau cere cu umilință: o simplă rugă de ploaie cerșetoare AL.
  • cerșitor, ~oare , cerșetor
  • cobăltóc Cerșetor.
  • CERȘITÓR, -OÁRE și cerșetor.
  • CERȘITÓR, -OÁRE, cerșitori, -oare, și (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană foarte săracă (de multe ori infirmă), lipsită de orice mijloace de existență și care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. Harap-Alb descăleca și, spre mai mare mirarea- lui, numai iaca îl întîmpină în pragul ușii cerșitoarea căreia- îi dăduse el un ban de pomană. CREANGĂ, P. 213. Cînd, la urma tuturor, Iată-un biet de cerșitor în spinare cu desag Și în mînă c-un toiag. ALECSANDRI, P. P. 129. – Variantă: cerșetór, -oáre și


Sinonimul cuvântului cerșetor

Sinonimul cuvântului cerșetor


Testează-te!