Dicționar de sinonime
Sinonime cetățenesc
Cuvântul „cetățenesc” are următoarele sinonime:
cetățenesc ( adjectiv )
- civic
- civil
- obștesc
- comunitar
Alte sinonime:
- politicesc
- tovărășesc
Sinonime Apropiate
- șlefui - a lustrui, a netezi, a curăța, a cizela, a (se) civiliza, a (se) stila, a (se) ciopli, a (se) rafina
- umanist - erudit, civilizat, spiritualizat, nobil, elevat
- înapoiat - necivilizat, neevoluat, primitiv, rudimentar, retrograd, reacționar, arierat, întârziat, redus
- manierat - politicos, civilizat, subțire, rafinat, distins, binecrescut, stilat, afectat, căutat
- necioplit - necizelat, grosolan, brutal, nepoliticos, necrescut, neșlefuit, grobian, necivilizat
- neomenos - cumplit, inuman, ticălos, primitiv, necivilizat, dur, barbar, aspru, rău
- atent - vigilent, treaz, circumspect, cu ochii-n patru, amabil, politicos, civilizat, binevoitor, curtenitor
- barbar - primitiv, necivilizat, sălbatic, crud, rău, feroce, dur
- binecrescut - manierat, civilizat, politicos, cumsecade
- brutal - necivilizat, aspru, dur, silnic, agresiv, rău, neomenos
- ciopli - a tăia, a bărdui, a struji, a sculpta, a cizela, a scobi, a se civiliza, a se cultiva, a se stila
- colectiv - comun, obștesc, general, public
- comun - obștesc, general, obișnuit, colectiv, neînsemnat, banal, ordinar, mediocru, de rând
- dezvoltat - crescut, mărișor, răsărit, avansat, evoluat, civilizat, înaintat, amănunțit, detaliat
- bonton - politețe, civilitate
Dex cetățenesc
- cetățenesc, ~ească 1 Referitor la cetățean. 2 Specific unui cetățean. 3 Care aparține unui cetățean. 4 Care provine de la cetățean burghez, civil, orășenesc.
- CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, De cetățean, al cetățenilor; civic. – Cetățean + -esc.
- CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, De cetățean, al cetățenilor. În țara noastră, milioane și milioane de oameni ai muncii au cucerit cele mai largi libertăți cetățenești și au dobîndit dreptul și putința de a lua parte la gospodărirea treburilor obștești. REZ. HOT. I 291. Cîștigarea drepturilor cetățenești și civile s-a aflat mereu în centrul luptei femeilor pentru o viață demnă. SCÎNTEIA, 1953, 2686. Ați fost lipsiți de toate... Și de drepturi cetățenești, și de drepturi comunale, și de drepturi municipale, și de drepturi civile. ALECSANDRI, T. 260.
- CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, De cetățean, al cetățenilor. – Din cetățean + -esc.
- CETĂȚENÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de cetățeni; propriu cetățenilor; civic. Datorie ~ească. /cetățean + suf. ~esc
- cetățenesc a. de cetățean: drepturi cetățenești.
- cetățenésc, -eáscă adj. De cetățean, civil: drepturĭ cetățeneștĭ. Civic: virtute cetățenească.
- CETĂȚENÉSC adj. civic, civil, (înv.) politicesc. (Drepturi ~ești.)
- CETĂȚENESC civic, civil, politicesc. (Drepturi ~.)