Dicționar de sinonime
Sinonime clănțău
Cuvântul „clănțău” are următoarele sinonime:
clănțău ( substantiv )
- flecar
- palavragiu
Alte sinonime:
- guraliv
- limbut
- vorbăreț
- vorbă-lungă
- locvace
- ploscar
- ploscaș
- taclagiu
- farfara
- gureș
- toacă-gură
- spornic
- vorbareț
- pălăvatic
- pălăvrăgit
- tololoi
- vorbar
- dârdală
- lehău
- leorbău
- stroncănitor
- tândălit
- trăncălău
- limbareț
- vorovaci
- moftangiu
- moftolog
- mofturean
- meliță
- clămpănitor
- trădător
- turnător
- pârâtor
- informator
- coadă de topor
- clănțău
clănțău ( adjectiv )
- flecar
Sinonime Apropiate
- flecar - limbut, palavragiu, guraliv, gură-spartă
- guraliv - vorbăreț, limbut, flecar, palavragiu, gureș
- limbut - flecar, guraliv, vorbăreț, palavragiu
- moftangiu - flecar, palavragiu, neserios
- trăncăneală - flecăreală, vorbărie, sporovăială, pălăvrăgeală
- turuială - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală, turuitură
- zeamă - supă, ciorbă, suc, vorbărie, flecăreală
- gaiță - femeie guralivă, pisăloagă, bârfitoare, flecară
- gargară - pălăvrăgeală, sporovăială, vorbărie, flecăreală
- gureș - guraliv, limbut, flecar
- hodorogi - a flecări, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui, a se uza, a se șubrezi, a se hrentui
- clămpăni - a flecări, a turui, a pălăvrăgi, a clănțăni
- clănțăni - a tremura, a dârdâi, a flecări, a clămpăni, a pălăvrăgi
- frazeologie - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală
- galimatie - amestec, încâlceală, încurcătură, vorbărie (confuză), brambureală, flecăreală
Dex clănțău
- clănțắu 1 Flecar. 2 Avocat. 3 Funcționar.
- CLĂNȚẮU, clănțăi, Om care vorbește mult (și adesea pe un ton impulsiv, agresiv). ♦ Avocat. – Clanță + -ăi.
- CLĂNȚĂU, clănțăi, Om care vorbește mult (și adesea pe ton impulsiv, agresiv). ♦ Avocat. – Clanță + -ău.
- CLĂNȚẮU, clănțăi, Om rău de gură, care vorbește mult (de obicei pe un ton agresiv). Văd că ești clănțău și te ții cu nasul pe sus. SADOVEANU, N. F. 91. ♦ Poreclă dată în trecut avocaților și politicienilor.
- CLĂNȚĂU ~i m. Persoană vorbăreață și agresivă. /clanț + suf. ~ău
- clănțắŭ m. (d. clănțănesc). Iron. Avocat prost.
- CLĂNȚĂU s., adj. v. flecar.
- CLĂNȚĂU , flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț, vorbă-lungă, locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, ( și ) farfara, gureș, toacă-gură, ( și ) spornic, vorbareț, pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, dîrdală, lehău, leorbău, stroncănitor, (prin ) tîndălit, trăncălău, limbareț, vorovaci, moftangiu, (rar ) moftolog, mofturean, meliță. (E un mare ~!)
- clănțău, clănțăi 1. denunțător, informator. 2. om care vorbește mult, adesea pe un ton violent și agresiv. 3. avocat. 4. ziarist.
Sinonimul cuvântului clănțău