Sinonime colcăi

Cuvântul „colcăi” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• foi - a mișuna, a se mișca, a se agita, a colcăi, a furnica, a forfoti
• forfotă - foială, agitație, animație, furnicare, mișuială, viermuire
• forfoti - a furnica, a mișuna, a se foi, a se învârti, a roi, a viermui
• furnicar - mușuroi, mișunare, agitație, aglomerare, înghesuială
• mișuna - a forfoti, a se agita, a foi, a se frământa, a viermui
• foială - furnicar, forfotă, agitație, fâțâială, fojgăială
• bâjbâi - a dibui, a pipăi, a mișuna, a furnica, a roi
• răzvrăti - a răscula, a agita, a revolta
• zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
• stârni - a isca, a scorni, a zgândări, a agita, a hăitui, a provoca, a determina, a pricinui, a ațâța
• zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
• zburda - a se zbengui, a se juca, a se agita
• zgomotos - gălăgios, tumultuos, turbulent, agitat
• zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
• fâlfâi - a flutura, a agita

Dex colcăi

• colcăi 1 A fierbe în clocot. 2 (; viermi sau insecte) A mișuna.
• COLCĂÍ, 3 cólcăie, IV. 1. (Despre oameni și animale) A umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo. 2. A clocoti; a vui. – Formație onomatopeică.
• COLCĂÍ, 3 colcăie, IV. 1. A clocoti, a fierbe în clocot. Mămăliga a început să colcăie în ceaun. ◊ Viața... trebuie să colcăie mai departe. C. PETRESCU, C. V. 37. 2. A face valuri mari, a vui. înainte-i colcăia furnicînd de aur și de argint al Dunării. GALACTION, O.I 193. 3. (Despre o mulțime) A se mișca, a mișuna, a viermui. Colcăiau pe stîrvuri roiuri de muște. PAS, Z. IV 31.
• A COLCĂÍ pers. 3 cólcăie intranz. rar 1) (despre lichide) A fierbe cu clocote; a clocoti. 2) (despre ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic (pe același loc); a foi; a mișuna; a forfoti; a foșgăi; a furnica; a roi; a viermui; a foșni. /Onomat.
• colcăì v. V. clocotì.
• cólcăĭ și -ĭésc v. intr. (d. col-col, huĭetu apeĭ care pleoscăĭe, saŭ vsl. klakolŭ, clopot; germ. dial. kolken, kolksen, a rîgîi, înrudite cu clopot, gîlgîĭ, fîlfîĭ. Bern. 1, 367, 523 și 547). Foĭesc, îs în mare număr orĭ cantitate: în tîrg colcăĭaŭ samsariĭ, în salată colcăĭa undelemnu.
• colcăi ( 3 și colcăie)
• colcăiu, -ăe 3 și , -ăiam 1
• COLCĂÍ vb. v. clocoti, fierbe.
• COLCĂÍ vb. v. forfoti.

Sinonimul cuvântului colcăi

Testează-te!